Stiri Oradea experiment

Cautare:

Selectati ziarul: Bihoreanul, OradeaPress, Ghimpele de Bihor, Informatia de Vest, Bihon.ro, Primaria Oradea, eBihoreanul, Crisana, BihorStiri.ro,
50 rezultate pentru experiment.

• Editura Nemira lanseaza un experiment A.I. care arata cum i-ar putea afecta pe adolescenti noua programa pentru pentru limba si literatura romana propusa de Ministerul Educatiei si Cercetarii

  
  [2025-12-12]
  Romania asteapta deja de peste 16 o noua propunere de programa pentru limba romana. Saptamana trecuta, Ministerul Educatiei si Cercetarii a venit in sfarsit cu o propunere de curriculum adresata… [...]Citeste mai departe
  Sursa: BihorStiri.ro

• Forma, sunet si culoare, un experiment dedicat echilibrului interior la Biblioteca Universitatii din Oradea

  
  [2025-11-02]
  Studenti, cadre didactice si, on-line, peste 80 de parteneri ai Universitatii din Oradea din institutiile academice membre ale aliantei EU GREEN, si-au dat intalnire, vineri - 31 octombrie 2025, in… [...]Citeste mai departe
  Sursa: BihorStiri.ro

• Știri Oradea: Campanie de informare și prevenție în școli: a??Iluzia fericirii a?? Ai grijă de tinea??

  
  [2022-11-09]
  Directia de Asistenta Sociala Oradea, Centrul Regional de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog Oradea si Inspectoratul Scolar Judetean Bihor au incheiat un protocol de colaborare pentru promovarea si realizarea campaniei de informare si preventie in scoli „Iluzia Fericirii - Ai grija de tine”. Campania este initiata in vederea informarii si constientizarii cu privire la efectele si riscurile consumului de droguri, de promovare a modalitatilor de petrecere a timpului liber intr-un mod sanatos si consiliere psihologica gratuita la nevoie.Ceea ce este inedit la acest proiect de colaborare este, in primul rând, faptul ca elevii au parte de activitati nonformale desfasurate cu ajutorul unor ochelari care imita efectele consumului de substante interzise. Activitatile se focuseaza pe un experiment cu un caracter accentuat aplicativ si cu o pondere deosebita in formarea capacitatii de a discerne adevarul de imaginatie, realitatea de efectele cauzate de consumul de substante interzise.Prima activitate din cadrul proiectului a avut loc ieri, 01.11.2022, la Scoala Gimnaziala „Dimitrie Cantemir” Oradea. Elevii unor clase de a-V-a si a-VII-a au fost interesati sa afle toate informatiile privind riscurile si efectele consumului de substante interzise, realizate printr-o metoda moderna in procesul de predare-invatare-evaluare.Copiii au discutat si despre decizia de consum si diminuare a riscului de consum, despre formarea abilitatilor socio-emotionale necesare in procesul de luare a deciziilor, a comunicarii asertive si a relationarii in grupul de egali, despre capacitatea personala de autoreglare, despre consecintele legale, despre stima de sine, despre cresterea nivelului de integrare si socializare.Elevii au inteles de ce s-a ales numele proiectului -  „Iluzia fericirii - ai grija de tine”,  si au realizat ca a consuma substante interzise pentru a fi fericit sau pentru a-ti schimba conditia este intr-adevar o iluzie, ca sta in puterea mintii fiecaruia sa se ghideze inspre adevarata fericire si ca, daca se afla intr-o astfel de situatie, ajutorul de specialitate a unui psiholog este oricând la indemâna.Campania „Iluzia Fericirii - ai grija de tine” va continua pe durata intregului an scolar 2022-2023. [...]Citeste mai departe
  
  Sursa: Primaria Oradea

• Știri Oradea: Campanie de informare și prevenție în școli: a??Iluzia fericirii a?? Ai grijă de tinea??

  
  [2022-11-08]
  Directia de Asistenta Sociala Oradea, Centrul Regional de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog Oradea si Inspectoratul Scolar Judetean Bihor au incheiat un protocol de colaborare pentru promovarea si realizarea campaniei de informare si preventie in scoli „Iluzia Fericirii - Ai grija de tine”. Campania este initiata in vederea informarii si constientizarii cu privire la efectele si riscurile consumului de droguri, de promovare a modalitatilor de petrecere a timpului liber intr-un mod sanatos si consiliere psihologica gratuita la nevoie.Ceea ce este inedit la acest proiect de colaborare este, in primul rând, faptul ca elevii au parte de activitati nonformale desfasurate cu ajutorul unor ochelari care imita efectele consumului de substante interzise. Activitatile se focuseaza pe un experiment cu un caracter accentuat aplicativ si cu o pondere deosebita in formarea capacitatii de a discerne adevarul de imaginatie, realitatea de efectele cauzate de consumul de substante interzise.Prima activitate din cadrul proiectului a avut loc ieri, 01.11.2022, la Scoala Gimnaziala „Dimitrie Cantemir” Oradea. Elevii unor clase de a-V-a si a-VII-a au fost interesati sa afle toate informatiile privind riscurile si efectele consumului de substante interzise, realizate printr-o metoda moderna in procesul de predare-invatare-evaluare.Copiii au discutat si despre decizia de consum si diminuare a riscului de consum, despre formarea abilitatilor socio-emotionale necesare in procesul de luare a deciziilor, a comunicarii asertive si a relationarii in grupul de egali, despre capacitatea personala de autoreglare, despre consecintele legale, despre stima de sine, despre cresterea nivelului de integrare si socializare.Elevii au inteles de ce s-a ales numele proiectului -  „Iluzia fericirii - ai grija de tine”,  si au realizat ca a consuma substante interzise pentru a fi fericit sau pentru a-ti schimba conditia este intr-adevar o iluzie, ca sta in puterea mintii fiecaruia sa se ghideze inspre adevarata fericire si ca, daca se afla intr-o astfel de situatie, ajutorul de specialitate a unui psiholog este oricând la indemâna.Campania „Iluzia Fericirii - ai grija de tine” va continua pe durata intregului an scolar 2022-2023. [...]Citeste mai departe
  
  Sursa: Primaria Oradea

• Știri Oradea: Campanie de informare și prevenție în școli: a??Iluzia fericirii a?? Ai grijă de tinea??

  
  [2022-11-07]
  Directia de Asistenta Sociala Oradea, Centrul Regional de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog Oradea si Inspectoratul Scolar Judetean Bihor au incheiat un protocol de colaborare pentru promovarea si realizarea campaniei de informare si preventie in scoli „Iluzia Fericirii - Ai grija de tine”. Campania este initiata in vederea informarii si constientizarii cu privire la efectele si riscurile consumului de droguri, de promovare a modalitatilor de petrecere a timpului liber intr-un mod sanatos si consiliere psihologica gratuita la nevoie.Ceea ce este inedit la acest proiect de colaborare este, in primul rând, faptul ca elevii au parte de activitati nonformale desfasurate cu ajutorul unor ochelari care imita efectele consumului de substante interzise. Activitatile se focuseaza pe un experiment cu un caracter accentuat aplicativ si cu o pondere deosebita in formarea capacitatii de a discerne adevarul de imaginatie, realitatea de efectele cauzate de consumul de substante interzise.Prima activitate din cadrul proiectului a avut loc ieri, 01.11.2022, la Scoala Gimnaziala „Dimitrie Cantemir” Oradea. Elevii unor clase de a-V-a si a-VII-a au fost interesati sa afle toate informatiile privind riscurile si efectele consumului de substante interzise, realizate printr-o metoda moderna in procesul de predare-invatare-evaluare.Copiii au discutat si despre decizia de consum si diminuare a riscului de consum, despre formarea abilitatilor socio-emotionale necesare in procesul de luare a deciziilor, a comunicarii asertive si a relationarii in grupul de egali, despre capacitatea personala de autoreglare, despre consecintele legale, despre stima de sine, despre cresterea nivelului de integrare si socializare.Elevii au inteles de ce s-a ales numele proiectului -  „Iluzia fericirii - ai grija de tine”,  si au realizat ca a consuma substante interzise pentru a fi fericit sau pentru a-ti schimba conditia este intr-adevar o iluzie, ca sta in puterea mintii fiecaruia sa se ghideze inspre adevarata fericire si ca, daca se afla intr-o astfel de situatie, ajutorul de specialitate a unui psiholog este oricând la indemâna.Campania „Iluzia Fericirii - ai grija de tine” va continua pe durata intregului an scolar 2022-2023. [...]Citeste mai departe
  
  Sursa: Primaria Oradea

• Știri Oradea: Campanie de informare și prevenție în școli: a??Iluzia fericirii a?? Ai grijă de tinea??

  
  [2022-11-05]
  Directia de Asistenta Sociala Oradea, Centrul Regional de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog Oradea si Inspectoratul Scolar Judetean Bihor au incheiat un protocol de colaborare pentru promovarea si realizarea campaniei de informare si preventie in scoli „Iluzia Fericirii - Ai grija de tine”. Campania este initiata in vederea informarii si constientizarii cu privire la efectele si riscurile consumului de droguri, de promovare a modalitatilor de petrecere a timpului liber intr-un mod sanatos si consiliere psihologica gratuita la nevoie.Ceea ce este inedit la acest proiect de colaborare este, in primul rând, faptul ca elevii au parte de activitati nonformale desfasurate cu ajutorul unor ochelari care imita efectele consumului de substante interzise. Activitatile se focuseaza pe un experiment cu un caracter accentuat aplicativ si cu o pondere deosebita in formarea capacitatii de a discerne adevarul de imaginatie, realitatea de efectele cauzate de consumul de substante interzise.Prima activitate din cadrul proiectului a avut loc ieri, 01.11.2022, la Scoala Gimnaziala „Dimitrie Cantemir” Oradea. Elevii unor clase de a-V-a si a-VII-a au fost interesati sa afle toate informatiile privind riscurile si efectele consumului de substante interzise, realizate printr-o metoda moderna in procesul de predare-invatare-evaluare.Copiii au discutat si despre decizia de consum si diminuare a riscului de consum, despre formarea abilitatilor socio-emotionale necesare in procesul de luare a deciziilor, a comunicarii asertive si a relationarii in grupul de egali, despre capacitatea personala de autoreglare, despre consecintele legale, despre stima de sine, despre cresterea nivelului de integrare si socializare.Elevii au inteles de ce s-a ales numele proiectului -  „Iluzia fericirii - ai grija de tine”,  si au realizat ca a consuma substante interzise pentru a fi fericit sau pentru a-ti schimba conditia este intr-adevar o iluzie, ca sta in puterea mintii fiecaruia sa se ghideze inspre adevarata fericire si ca, daca se afla intr-o astfel de situatie, ajutorul de specialitate a unui psiholog este oricând la indemâna.Campania „Iluzia Fericirii - ai grija de tine” va continua pe durata intregului an scolar 2022-2023. [...]Citeste mai departe
  
  Sursa: Primaria Oradea

• Știri Oradea: Campanie de informare și prevenție în școli: a??Iluzia fericirii a?? Ai grijă de tinea??

  
  [2022-11-03]
  Directia de Asistenta Sociala Oradea, Centrul Regional de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog Oradea si Inspectoratul Scolar Judetean Bihor au incheiat un protocol de colaborare pentru promovarea si realizarea campaniei de informare si preventie in scoli „Iluzia Fericirii - Ai grija de tine”. Campania este initiata in vederea informarii si constientizarii cu privire la efectele si riscurile consumului de droguri, de promovare a modalitatilor de petrecere a timpului liber intr-un mod sanatos si consiliere psihologica gratuita la nevoie.Ceea ce este inedit la acest proiect de colaborare este, in primul rând, faptul ca elevii au parte de activitati nonformale desfasurate cu ajutorul unor ochelari care imita efectele consumului de substante interzise. Activitatile se focuseaza pe un experiment cu un caracter accentuat aplicativ si cu o pondere deosebita in formarea capacitatii de a discerne adevarul de imaginatie, realitatea de efectele cauzate de consumul de substante interzise.Prima activitate din cadrul proiectului a avut loc ieri, 01.11.2022, la Scoala Gimnaziala „Dimitrie Cantemir” Oradea. Elevii unor clase de a-V-a si a-VII-a au fost interesati sa afle toate informatiile privind riscurile si efectele consumului de substante interzise, realizate printr-o metoda moderna in procesul de predare-invatare-evaluare.Copiii au discutat si despre decizia de consum si diminuare a riscului de consum, despre formarea abilitatilor socio-emotionale necesare in procesul de luare a deciziilor, a comunicarii asertive si a relationarii in grupul de egali, despre capacitatea personala de autoreglare, despre consecintele legale, despre stima de sine, despre cresterea nivelului de integrare si socializare.Elevii au inteles de ce s-a ales numele proiectului -  „Iluzia fericirii - ai grija de tine”,  si au realizat ca a consuma substante interzise pentru a fi fericit sau pentru a-ti schimba conditia este intr-adevar o iluzie, ca sta in puterea mintii fiecaruia sa se ghideze inspre adevarata fericire si ca, daca se afla intr-o astfel de situatie, ajutorul de specialitate a unui psiholog este oricând la indemâna.Campania „Iluzia Fericirii - ai grija de tine” va continua pe durata intregului an scolar 2022-2023. [...]Citeste mai departe
  
  Sursa: Primaria Oradea

• Știri Oradea: Târgul de Carte Gaudeamus se deschide mâine, la Oradea

  
  [2022-05-13]
  Cel mai iubit si mai citit târg de carte din România revine, incepând de miercuri, 11 mai, intr-unul dintre cele mai primitoare orase din tara, Oradea. Târgul de Carte Gaudeamus Radio România isi deschide portile in Piata Unirii pentru cea de a opta editie.
  
  Evenimentul este organizat de Radio România, prin echipa Gaudeamus si Radio România Cluj, si Asociatia pentru Promovarea Turismului din Oradea si Regiune, partener traditional al acestei etape a Caravanei Gaudeamus, cu sprijinul Primariei Oradea.Târgul este deschis zilnic, in perioada 11 - 15 mai, intre orele 10.00 si 21.00, iar accesul publicului este gratuit. Deschiderea oficiala a editiei va avea loc miercuri, 11 mai, la ora 12.00.
  
  Iata câteva dintre reperele editiei: - 47 de expozanti, marea majoritate edituri prestigioase si agentii de difuzare de carte româneasca si straina; oferta editoriala va fi completata cu o generoasa selectie de jocuri educative si muzica de calitate; - circa 20.000 de titluri, din diverse domenii de editare, pentru toate vârstele si gusturile, o mare parte dintre acestea fiind aparitii recente; - peste 30 de evenimente editoriale - lansari si prezentari de carte, intâlniri cu scriitorii; - doua ateliere de pictura organizate in colaborare cu Asociatia Pro Bambini din Oradea, dedicate exclusiv celor mai tineri vizitatori; atelierele vor fi sustinute de profesori de la Liceul de Arte din Oradea; - expozitia de pictura a tânarului artist plastic Dragos Dobocan (9 ani, elev la Scoala Gimnaziala „Dacia" din Oradea, laureat al unor concursuri internationale cu acest profil); expozitia, intitulata „Tablouri printre carti", a cuprinde cele mai recente lucrari ale artistului care vor fi expuse in spatiul de evenimente din cadrul târgului vineri, 12 mai 2022, incepând cu ora 15:00. - Ca si la celealte evenimente ale Caravanei Gaudeamus Radio România 2022, toate standurile gazduite in Piata Unirii se vor regasi in format virtual pe website-ul www.gaudeamus.ro, alaturi de standurile participantilor care au optat exclusiv pentru varianta online.
  
  Conferinta de presa care precede deschiderea oficiala a editiei, a avut loc marti, 10 mai, la Primaria Oradea si a fost sustinuta de Alina Toie, director general al Asociatiei pentru Promovarea Turismului din Oradea si regiune (Visit Oradea) si Connie Chifor, coordonatorul Târgurilor de Carte Gaudeamus Radio România.
  
  „Suntem foarte incântati sa anuntam parteneriatul nostru pentru a opta editie a Târgului de Carte Gaudeamus in Oradea! Multumim organizatorilor si echipei Târgurilor de Carte Gaudeamus Radio România pentru initiativa si pentru ca ati revenit in Oradea! (...) Eram curioasa cum se plaseaza Oradea atunci când ne gândim la câte carti se vând la aceste târguri si am aflat cu mare bucurie ca cifrele sunt foarte bune pentru oras, si ne situam in topul oraselor in care sunt cele mai bune vânzari.  Asadar, avem cu atât mai multa incredere ca aceasta editie a Târgului de Carte Gaudeamus in Oradea va fi un real succes." (Alina Toie, Director General Visit Oradea)
  
  „Dupa o editie de pandemie, un experiment extrem de reusit cu care am relansat practic sezonul târgurilor de carte in România, revenim la Oradea la coordonatele obisnuite, traditionale (...) si speram ca feed-back-ul extrem de bun pe care il avem pâna acum din partea participantilor se va reflecta in reactia publicului. (...) Expozantii doresc sa vina la Oradea, cred ca este un indicator extrem de important pentru potentialul pietei si pentru interesul pe care oamenii din bransa il au pentru piata de aici." (Connie Chifor, Coordonator Târg de Carte Gaudeamus Radio România)
  
  Pentru mai multe informatii, va invitam sa vizitati website-ul www.gaudeamus.ro.
  
  Persoana de contact: Connie Chifor (0745 109.649; connie@gaudeamus.ro)
  
   
  
    [...]Citeste mai departe
  
  Sursa: Primaria Oradea

• Un politist din Bihor a avut alcoolemie 0,26, dupa ce s-a dezinfectat cu spirt pe maini si a suflat in etilotest

  
  [2020-10-22]
  Tavi Pertea, un agent de la Brigada Rutiera Bihor a facut un experiment, ajutat de colegii lui, si a descoperit ca dupa ce s-a dat cu spirt pe maini ca sa se dezinfecteze, a iesit pozitiv la testarea cu etilotestul, desi nu consumase alcool. Cunoscut pentru campania sa impotriva conducerii sub influenta alcoolului, Tavi Pertea […] [...]Citeste mai departe
  Sursa: BihorStiri.ro

• Ateliere de teatru in Cetatea Oradea

  
  [2018-04-03]
  Exercitii la atelierele de teatru Cu timiditate, cativa tineri au pasit pragul atelierelor de teatru din Cetatea Oradea - Lysis Experiment.
  
  
  
  Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
  
  Sursa: Bihon.ro

• ,,Policlinica" de teatru

  
  [2018-02-28]
   Vrei sa-ti vindeci timiditatea? Vrei sa-ti bucuri sufletul si mintea? Incearca Lysis Experiment.
  
  
  
  Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
  
  Sursa: Bihon.ro

• Expozitia de arte vizuale ,,INTERIOR"

  
  [2018-02-22]
  La Galeria de Arta din cadrul Cetatii Oradea, corpul C, va avea loc, in perioada 23 februarie - 23 martie 2018, expozitia de arte vizuale „INTERIOR", a grupului de tineri artisti din cadrul ATELIER 35.Vernisajul va avea loc vineri, 23 februarie 2018, ora 18:00. Evenimentul este organizat de catre UAPR Filiala Oradea, in parteneriat cu  Primaria Municipiului Oradea, iar ca participanti cu lucrari ii vom avea pe urmatorii artisti: Raluca Avramut, Madalina Baciu, Maria Bront, Cristina Costolas, Bogdan Demeter, Teréz Matza, Andreea Anamaria Meza, Adelina Pasc, Adela Popp, Horea Salagean, Corina Stanciu si Diana Suiugan.Invitata in calitate de critic de arta, drd. Milena Augusta Pop spune despre aceasta expozitie: "INTERIOR" este Oradea privita la nivelul cultural din cadrul deschis spre experiment al organizatiei de tineret de artisti. Expozitia fundamenteaza o grupare care si-a impus o activitate „Fara frontiere" si care se aseaza in a doua etapa in interiorul unei viziuni post-2000-iste, punctate de individualisti si trasee de creatie actuale". 
  
    [...]Citeste mai departe
  
  Sursa: Primaria Oradea

• Trupa IRIS va concerta la Oradea in cadrul Targului de Craciun

  
  [2017-12-12]
  Primaria Oradea prin Asociatia pentru promovarea turismului din Oradea si regiune anunta ca programul Târgului de Craciun din acest an se va imbogati cu participarea unei noi trupe.Este vorba de trupa Iris, care anul acesta implineste 40 de ani si cu aceasta ocazie  organizeaza un turneu prin tara, turneu in care au inclus si Oradea. "Ne bucuram ca avem inca o trupa importanta care va concerta in cadrul Târgului de Craciun si le multumim pentru cadoul pe care vin sa il faca oradenilor", a spus directorul APTOR, dl. Mihai Jurca.Concertul trupei IRIS este programat pentru saptamâna viitoare, respectiv pentru miercuri, 20 decembrie, de la ora 20:30, pe scena amenajata in Piata Unirii. Durata concertului va fi de 60 de minute. "Luna decembrie este o luna a cadourilor si a surprizelor, de aceea si trupa IRIS a dorit sa isi surprinda fanii in felul pe care il stie cel mai bine: cu un concert! Astfel ne-am gândit ca in perioada Sarbatorilor de Craciun sa concertam fara sa fim prezenti pe afis! De la inceputul lunii noiembrie am incercat acest experiment si am fost primiti cu entuziasm in mai multe orase. Consideram ca un show live reprezinta cadoul muzical perfect pentru toti prietenii din tara. Asa ca si la Oradea am luat hotarârea de a nu fi prezenti pe afis si nici in programul evenimentului, dar sa fim prezenti pe scena cu un concert marca IRIS", spune managerul trupei IRIS, Sebastian Hedea.Detalii despre trupa si formatul ei de azi gasiti in materialul din atasament.  [...]Citeste mai departe
  
  Sursa: Primaria Oradea

• O actrita cat un spectacol: Anda Tamasanu in ,,Tragedie pentru o singura voce", la Cetatea Oradea

  
  [2017-10-31]
  Nina Cassian a scris un text (,,Confidente fictive"), iar Sebastian Barbalan de la Experiment Teatru Clandestin a facut din el spectacol de teatru. Si nu orice fel de spectacol, pentru ca ,,Tragedie pentru o singura voce" aduce in fata celor interesati un singur actor. Deci o singura voce. A Andei Tamasanu, cea care revine in […] [...]Citeste mai departe
  Sursa: BihorStiri.ro

• Fermoar in expozitie la Biblioteca Universitatii din Oradea

  
  [2017-10-19]
  A doua editie a proiectului – experiment ,,Zipp-On" al Asociatiei D`Art va avea loc luni, 23 octombrie. Evenimentul organizat impreuna cu Departamentul de Arte Vizuale din cadrul Facultatii de Arte a Universitatii din Oradea, cu Liceul de Arte Oradea si cu doi artisti plastici, absolventi ai Facultatii de Arte (Iulia Filip Schreier si Andrei Beles) […] [...]Citeste mai departe
  Sursa: BihorStiri.ro

• Fost ministru al Justitiei: Tudorel Toader este un Mengele al reformei judiciare din Romania!

  
  [2017-10-16]
  Tot mai multe voci critice se aud in ultimul timp la adresa actualului ministru al Justitiei, Tudorel Toader. Dupa ce CSM-ul a avizat negativ propunerile de modificare a legilor Justitiei si peste 50% din magistratii romani, judecatori si procurori, au semnat memoriu impotriva schimbarilor, fostul ministru al Justitiei din Guvernul Ciolos il compara pe Toader […]
  The post Fost ministru al Justitiei: Tudorel Toader este un Mengele al reformei judiciare din Romania! appeared first on Presa Oradea.
   Tot mai multe voci critice se aud in ultimul timp la adresa actualului ministru al Justitiei, Tudorel Toader. Dupa ce CSM-ul a avizat negativ propunerile de modificare a legilor Justitiei si peste 50% din magistratii romani, judecatori si procurori, au semnat memoriu impotriva schimbarilor, fostul ministru al Justitiei din Guvernul Ciolos il compara pe Toader cu Josef Mengele pentru experimentele pe care vrea sa le faca in reforma judiciara.
  Ajuns unul dintre cele mai antipatizate personaje din Guvernul Tudose, Tudorel Toader pare a nu mai tine cont nici de parerile colegilor nici ale specialistilor care il acuza ca vrea sa puna justitia sub cizma politicului. Ultima luare de pozitie, extrem de dura este cea a fostului ministru al justitiei din Guvernul Ciolos, Raluca Pruna.
  
  ,,Multi ma intrebati in mesaje private de ce tac in legatura cu aventurile legilor justitiei, sub domnia domnului ministru prof. univ. dr. rector Tudorel Toader. Nu am anvergura d-lui ministru, imi lipsesc toate titlurile domniei sale. Dar am avengura cetateanului fara lesa si se intampla sa fi fost ministru al justitiei. Intr-un guvern tehnocrat, admit. Nu am scris nimic pana acum din respect pentru magistratii care au semnat un memoriu, initiat de Forumul Judecatorilor, fara precedent dupa 1989. Si care ne spun totul.
  Cred asa: ca asistam la un experiment in materie de reforma judiciara, similar cu experimentele genetice Mengele. Nu sunt dura, asa traiesc aceasta serie de anunturi ministeriale, toate mai halucinante decat precedentele. Retraiesc primavara anului 2004, cand negocierile pentru aderarea la UE erau blocate exact din cauza capitolului pe justitie si cand numai numirea domnului ministru Cristian Diaconescu a deblocat lucrurile si a permis incheierea acestui capitol de negociere.
  
  
  
  Mai cred ca domnul ministru prof. univ. dr. rector Toader se joaca acum cu mintea noastra si arunca pe piata tot felul de idei fara precedent in materie de organizare a justitiei. Asa, ca sa testeze instinctele juridice ale plebei. Sa vada cat rezistam la atacul de prostie si absurd. #Rezistam. Si nu suntem putini"
  
  afirma fostul ministru.
  Ma bucur ca am avut alti profesori!
  Raluca Pruna aminteste si de implicarea celor peste 3.800 de magistrati care au semnat memoriul initiat de Forumul Judecatorilor.
  
  ,,Sunt peste 50% din magistratii romani, judecatori si procurori, cei care semneaza. Si care, in vremuri grele, isi asuma riscuri semnand acest memoriu. Un memoriu ignorat de domnul ministru prof. univ. dr. rector Toader care promoveaza o ,,reforma" impotriva magistraturii si fara magistratura, impotriva legii egale pentru toti si a statului de drept.
  Domnul ministru prof. univ. dr. rector Toader avea un proiect dezbatut public anul trecut, cu participarea tuturor asociatiilor de magistrati, inclusiv a celor care acum s-au ,,rasucit". Proiectul din 2016 a primit avizul CSM. Ca ministru nu am promovat la final de mandat proiectele de lege din 2016 din considerente legate de alegerea unui nou CSM, alegeri parlamentare si, in genere, de respect fata de principiile statului de drept.
  Nu am anticipat in plan politic dezastrul care a urmat in materia ,,reformarii" justitiei. Nici ,,intoarcerea" unor asociatii ca UNJR care a participat la elaborarea proiectelor in 2016, pentru a se pozitiona ulterior aproape ca un actor politic, cerand guvernului Ciolos sa nu adopte proiectele la care lucrasera nemijlocit, prin cei care ii reprezinta atat de vocal. Memoriul celor 3800+ este raspunsul pe care il primesc UNJR si asociatiile de magistrati surori, de la magistrati pe care pretind ca ii reprezinta. De reflectat.
  
  
  
  Domnul ministru prof. univ. dr. rector Toader putea imbunatati proiectele din 2016. Nu a putut si nici nu a vrut. A preferat un joc de glezne, lipsit de orice demnitate, in care arunca pe piata idei dragi celor care au capturat statul roman si, in acelasi timp, amana trimiterea in parlament a proiectului, spre disperarea acelorasi comanditari. Nu sunt analist politic, dar numesc asta duplicitate ieftina. Nedemna de cineva ca domnul ministru prof. univ. dr. rector Toader care a bifat toate demnitatile statului roman si le-a agatat la butoniera… Pacat si foarte trist. E un pariu fara viitor onest, daca viitorul mai conteaza.
  Ca biet jurist format in patria pe care o impart cu domnul Toader sunt siderata. Asteptam mult mai mult de la o somitate a lumii juridice din patria noastra. Si sunt trista ca a mai cazut o reduta: a cuiva care a avut o cariera ,,maxima" in statul roman si care pare sa o tranzactioneze pe doi arginti.
  E o chestiune de alegere personala, dar e si o chestiune de interes public: interlocutori straini cu care interactionez nu inteleg de ce cineva care s-a bucurat de toate demnitatile in statul roman, inclusiv un mandat de 10 ani la CCR, alege sa arunce in derizoriu aceste demnitati. Nu am avut raspuns, recunosc. Ca jurist roman, ma bucur insa ca am avut alti profesori decat domnul ministru prof. univ. dr. rector Toader. Am avut PROFESORI, mai am asadar un tarm intelectual si moral. Mai am mituri si sperante ca timpurile vor redeveni normale"
  
  scrie Raluca Pruna intr-o postare distribuita de fostul premier Dacian Ciolos.
  Ichim Vasilica
  The post Fost ministru al Justitiei: Tudorel Toader este un Mengele al reformei judiciare din Romania! appeared first on Presa Oradea.
  [...]Citeste mai departe
  Sursa: OradeaPress

• Un altfel de spectacol, in Cetatea Oradea - Tragedie pe o singura voce

  
  [2017-10-16]
  Experiment.Teatru.Clandestin, o asociatie care s-a nascut si a supravietuit din initiativa actorului si regizorului Sebastian Barbalan, pare ca si-a propus sa devina o voce distincta. [...]Citeste mai departe
  Sursa: Crisana

• Adolescentii oradeni chemati sa isi descopere eul actoricesc

  
  [2017-10-09]
  ,,Da-ti masca jos si hai sa te vedem" este sloganul de tip chemare pe care Asociatia Experiment.Teatru.Clandestin (ETC) il lanseaza in directia adolescentilor ,,care au pofta de o experienta neobisnuita si originala". Acestia se pot inscrie la cursurile de actorie organuizate in Cetatea Oradea. ,,Daca crezi ca poti sa cresti altfel, daca ai pofta sa […] [...]Citeste mai departe
  Sursa: BihorStiri.ro

• Interesant la Cetate: Cinema Club Mostenirea!

  
  [2017-10-04]
  Cei de la Experiment Teatru Clandestin (ETC) vin cu o noua propunere speciala pentru cei care iubesc cultura mai iesita din comun si care, eventual, mai sunt si nostalgici. 13 octombrie va fi ziua in care va avea loc deschiderea oficiala a celui mai mic club cinema de pe ,,Planeta Romania": Cinema Club Mostenirea (CCM). […] [...]Citeste mai departe
  Sursa: BihorStiri.ro

• Vezi ca te fura! Clientii magazinului Trei G sunt inselati cu preturi ce cresc pe drumul de la raft la casa de marcat (FOTO)

  
  [2017-08-29]
  Clientii magazinului Trei G din Nufarul, parte a grupului fondat de evazionistul Ion Govoreanu, sunt furati cu preturi ce cresc pe drumul de la raft la casa de marcat. BIHOREANUL a facut propriul experiment in supermarket, constatand ca 13 din 18 produse achizitionate au avut pretul mai mare decat cel afisat la raft, ceea ce a facut ca intreg cosul de cumparaturi sa fie cu 10% mai scump, practica ilegala pentru care, la sesizarea redactiei, Protectia Consumatorilor a si amendat firma. [...]Citeste mai departe
  Sursa: eBihoreanul

• Incepe festivalul de teatru ,,Open Studio Act". Comedia fenomen "MaRo" se joaca la Kosher

  
  [2017-08-17]
  Cea de-a doua editie a festivalului "Open Studio Act" debuteaza saptamana viitoare la Oradea cu o premiera inedita, "Poveste din Transilvania", un spectacol bilingv realizat cu actori romani si maghiari oradeni. Festivalul, intins pe 4 zile, aduce spectacole experiment ale unor studenti de la actorie si regie, dar si reprezentatia multi-premiata - comedia "MaRo" a trupei Yorick Studio Targu Mures. [...]Citeste mai departe
  Sursa: eBihoreanul

• Reactor de creatie si experiment la Cluj-Napoca - Oradeni selectati pentru expozitie

  
  [2017-05-12]
  E luna mai, e primavara, gandul ne zboara la inceputuri nealterate. Peste 20 de tineri artisti, dintre care si doi oradeni, se intalnesc sambata, 13 mai, la Cluj-Napoca, si aleg sa impartaseasca bucati… [...]Citeste mai departe
  Sursa: Crisana

• Studiu experimental asupra Metamorfozelor lui Ovidiu - De la teatru la dans, prin spectacole si workshopuri

  
  [2017-03-27]
  Experiment.Teatru.Clandestin (ETC) a sustinut sambata, 25 martie, ultima reprezentatie din cadrul cercetarii teatrale Forme 1 si 2. Spectacolul experimental a cuprins doua studii inspirate din textul… [...]Citeste mai departe
  Sursa: Crisana

• Dans Sensibil si spectacol-cercetare in Cetate

  
  [2017-03-16]
   Ultimele doua reprezentatii cu spectacolul ,,Forme - Studiul 1 si 2" ale ,,Asociatiei Experiment. Teatru. Clandestin" au loc joi, 23 martie, si sambata, 25 martie, de la ora 19:00, in Cetatea Oradea.
  
  
  
  Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
  
  Sursa: Bihon.ro

• Autobuzul electric Solaris Urbino 12 poate fi testat gratuit in aceste zile de catre oradeni

  
  [2017-03-15]
  Autobuzul electric Solaris Urbino 12, votat anul trecut Autobuzul Anului 2017 de catre membrii juriului International Bus of the Year in Bruxelles, va circula in aceasta saptamâna pe strazile oradene. Detalii legate de acest autobuz au fost prezentate azi, 6 martie la Primaria Oradea de catre viceprimarul Mircea Malan, directorul OTL SA Csuzi Istvan si de catre Florin Chivu, reprezentantul firmei Solaris.
  
  Viceprimarul Mircea Malan a mentionat ca autobuzul electric va transporta oradenii in perioada 6 martie - 11 martie in mod gratuit, el parcurgând zilnic mai multe curse, astfel incât toate liniile mai importante din oras sa fie acoperite. In autobuz va fi si un reprezentant al firmei Solaris, care va raspunde la intrebarile oradenilor privind acest autobuz.
  
  Solaris Urbino 12 va circula luni si marti, 6-7 martie pe linia 17, miercuri 8 martie pe linia 14, joi 9 martie pe linia 10, vineri 10 martie pe linia 12, iar sâmbata 11 martie pe linia 19.
  
  Directorul OTL SA Csuzi Istvan a mentionat ca „testarea acestui autobuz este o oportunitate si un experiment unic in viata OTL, deoarece oradenii vor putea avea o idee despre ce ar insemna pentru Oradea sa utilizam in municipiu un asemenea autobuz. In cazul in care orasul ar beneficia de fonduri europene suficiente sau de resursele financiare necesare, OTL si-ar dezvolta parcul de autobuze in mod sigur cu aceste tipuri de autobuze, care aduc un beneficiu semnificativ atât in reducerea poluarii cât si in privinta costurilor legate de aceste autocare."
  
  La rândul sau, Florin Chivu, reprezentantul firmei Solaris România SRL, a prezentat autobuzul electric, spunând ca vehicolul care va circula in aceste zile pe strazile oradene se afla in testare si o prezentare de 9 luni in 8 tari din Europa, dintre care in România se va testa timp de 5 luni in 14 orase. Dintre aceste orase, primul care are posibilitatea sa testeze autobuzul electric este municipiul Oradea.  
  
  In ceea ce priveste caracteristicile autobuzului Solaris Urbino 12 electric, Florin Chivu a anuntat ca acesta este o aparitie placuta in peisajul urban, iar Modelul Urbino a suferit de-a lungul timpul imbunatatiri la capitolul design, iar varianta electrica este foarte silentioasa si  prietenoasa cu mediul.
  
  Autobuzul anului 2017 este echipat cu punte motoare ZF, cu transmisie integrata, iar puterea motoare a autobuzului este de 240 kW.  In functie de strategia de alimentare, se poate opta pentru un pachet mai mare sau mai mic de baterii. La Bruxelles, Urbino 12 a fost echipat cu baterii de 240 kWh, li-ion fosfat, care este si cel mai greu dintre cele disponibile. Acest lucru a influentat capacitatea de pasageri (30 de scaune, dintre care 16 cu acces direct de pe podea, plus 49 in picioare), insa este la latitudinea operatorului cum echilibreaza capacitatea de stocare a energiei si numarul de pasageri transportati. Partea din spate a vehiculului poate fi configurata in numeroase moduri, iar daca se opteaza pentru un pachet mai mic de baterii si eventual montat pe acoperis, atunci in spate se poate face suficient spatiu pentru calatori, cu un geam mare si mai multa luminozitate.
  
  Toate componentele auxiliare sunt alimentate electric. Optional, se pot monta panouri fotovoltaice pe plafon, care produc 1,5 kWh, suficient pentru a mentine auxiliarele, chiar si daca motorul este oprit.
  
  Autobuzele de acest tip pot fi incarcate atât la cap de linie cât si la sediu, totodata autobuzul se poate folosi cu o singura incarcare pe un traseu mai lent, dar in practica se folosesc ambele sisteme.
  
   
  
    [...]Citeste mai departe
  
  Sursa: Primaria Oradea

• Autobuzul electric Solaris Urbino 12 poate fi testat gratuit in aceste zile de catre oradeni

  
  [2017-03-06]
  Autobuzul electric Solaris Urbino 12, votat anul trecut Autobuzul Anului 2017 de catre membrii juriului International Bus of the Year in Bruxelles, va circula in aceasta saptamâna pe strazile oradene. Detalii legate de acest autobuz au fost prezentate azi, 6 martie la Primaria Oradea de catre viceprimarul Mircea Malan, directorul OTL SA Csuzi Istvan si de catre Florin Chivu, reprezentantul firmei Solaris.
  
  Viceprimarul Mircea Malan a mentionat ca autobuzul electric va transporta oradenii in perioada 6 martie - 11 martie in mod gratuit, el parcurgând zilnic mai multe curse, astfel incât toate liniile mai importante din oras sa fie acoperite. In autobuz va fi si un reprezentant al firmei Solaris, care va raspunde la intrebarile oradenilor privind acest autobuz.
  
  Solaris Urbino 12 va circula luni si marti, 6-7 martie pe linia 17, miercuri 8 martie pe linia 14, joi 9 martie pe linia 10, vineri 10 martie pe linia 12, iar sâmbata 11 martie pe linia 19.
  
  Directorul OTL SA Csuzi Istvan a mentionat ca „testarea acestui autobuz este o oportunitate si un experiment unic in viata OTL, deoarece oradenii vor putea avea o idee despre ce ar insemna pentru Oradea sa utilizam in municipiu un asemenea autobuz. In cazul in care orasul ar beneficia de fonduri europene suficiente sau de resursele financiare necesare, OTL si-ar dezvolta parcul de autobuze in mod sigur cu aceste tipuri de autobuze, care aduc un beneficiu semnificativ atât in reducerea poluarii cât si in privinta costurilor legate de aceste autocare."
  
  La rândul sau, Florin Chivu, reprezentantul firmei Solaris România SRL, a prezentat autobuzul electric, spunând ca vehicolul care va circula in aceste zile pe strazile oradene se afla in testare si o prezentare de 9 luni in 8 tari din Europa, dintre care in România se va testa timp de 5 luni in 14 orase. Dintre aceste orase, primul care are posibilitatea sa testeze autobuzul electric este municipiul Oradea.  
  
  In ceea ce priveste caracteristicile autobuzului Solaris Urbino 12 electric, Florin Chivu a anuntat ca acesta este o aparitie placuta in peisajul urban, iar Modelul Urbino a suferit de-a lungul timpul imbunatatiri la capitolul design, iar varianta electrica este foarte silentioasa si  prietenoasa cu mediul.
  
  Autobuzul anului 2017 este echipat cu axa ZF AV 130, cu doua motoare electrice a câte 125 kW pe fiecare roata. In functie de strategia de alimentare, se poate opta pentru un pachet mai mare sau mai mic de baterii. La Bruxelles, Urbino 12 a fost echipat cu baterii de 240 kWh, li-ion fosfat, care este si cel mai greu dintre cele disponibile. Acest lucru a influentat capacitatea de pasageri (30 de scaune, dintre care 16 cu acces direct de pe podea, plus 49 in picioare), insa este la latitudinea operatorului cum echilibreaza capacitatea de stocare a energiei si numarul de pasageri transportati. Partea din spate a vehiculului poate fi configurata in numeroase moduri, iar daca se opteaza pentru un pachet mai mic de baterii si eventual montat pe acoperis, atunci in spate se poate face suficient spatiu pentru calatori, cu un geam mare si mai multa luminozitate.
  
  Toate componentele auxiliare sunt alimentate electric. Optional, se pot monta panouri fotovoltaice pe plafon, care produc 1,5 kWh, suficient pentru a mentine auxiliarele, chiar si daca motorul este oprit.
  
  Autobuzele de acest tip pot fi incarcate atât la cap de linie cât si la sediu, totodata autobuzul se poate folosi cu o singura incarcare pe un traseu mai lent, dar in practica se folosesc ambele sisteme.
  
   
  
    [...]Citeste mai departe
  
  Sursa: Primaria Oradea

• Studentii de la Arte s-au prezentat impecabil la Fashion Gate

  
  [2017-02-28]
   Geometrie, Lumea gandacilor, Experiment, Romantic Goth, au fost colectii si teme prezentate de Dragobete in Lotus Center.
  
  
  
  Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
  
  Sursa: Bihon.ro

• (Ne-)A ramas cantul! Trioul lui Bubu Luca, din nou fenomenal la Oradea (FOTO)

  
  [2017-02-26]
  ,,Lumea, acasa, ma crede nebun". Asa spune o veche piesa Metropol, pe care grupul actual al oradeanului Marius Luca l-a reluat pe ultimul album, dar si in concertele din Romania. Aseara, in Urban Place, despre toti cei adunati pentru show-ul ONE (Organic Noise Experiment) se putea crede ca sunt ,,nebuni". Pentru ca, majoritatea lor, au […] [...]Citeste mai departe
  Sursa: BihorStiri.ro

• Un program deschis spre tineri, experiment si educatie - Spectacole si festivaluri la Teatrul Szigligeti

  
  [2017-01-21]
  In a doua jumatate a stagiunii 2016/2017, Teatrul Szigligeti propune oradenilor doua noi premiere la Sala Mare, cinci spectacole pentru copii si tineret, doua piese de studio si festivalul ,,HolnapUtán" [...]Citeste mai departe
  Sursa: Crisana

• "Chirurgul ingerilor" ridicat de politisti: Doctorul Gheorghe Burnei este acuzat de luare de mita si experimente neautorizate pe copii

  
  [2016-12-11]
  Un nou scandal zguduie sistemul medical romanesc. Doctorul Gheorghe Burnei, supranumit "chirurgul ingerilor" si cu reputatie de inovator, a fost dus la audieri, sambata dimineata, fiind suspectat de luare de mita, experimente neautorizate pe copii, vatamare corporala grava si tentativa de omor. Actiunea procurorilor si politistilor bucuresteni vine la doar cateva zile dupa ce Casa Jurnalistului, o platforma care gazduieste anchete realizate de jurnalisti independenti, a dezvaluit ca Burnei a condamnat o tanara la o viata imobilizata la pat, dupa un experiment nereusit si, mai grav, neautorizat. [...]Citeste mai departe
  Sursa: eBihoreanul

• Fondatorul Compact, oradeanul Marius Luca, concerteaza la Queen's!

  
  [2016-11-17]
  Vechii oradeni amatori de rock, dar si mai tinerii pasionati de acelasi stil au din nou motive de bucurie. Vineri seara (18 noiembrie), dupa un recital in cadrul Toamnei Oradene, trupa ONE (Rganic Noise Experiment) revine in oras. Este trioul condus de oradeanul Marius ,,Bubu" Luca (foto), basist-vocalist care e cunoscut si pentru ca, in […] [...]Citeste mai departe
  Sursa: BihorStiri.ro

• ,,Experiment", premiul pentru creatie

  
  [2016-11-07]
   Studentii Facultatii de Arte confirma la cea de-a XXII-e editie a Festivalului Culorile Toamnei.
  
  
  
  Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
  
  Sursa: Bihon.ro

• Radu Poklitaru - sau despre ochiul ce are dans la capatul lui

  
  [2016-10-31]
  Ii bat in ochi, in ochiul lui drept, peste care-si coboara grijuliu o pleoapa, cand vede ca-mi duc mana spre el. Simt ca o sa fie un fel de parola a noastra, pe viitor. Abia apoi pleaca. E Radu Poklitaru, cunoscutul sef al unui balet din Kiev, si ne aflam in fata Intrarii Actorilor, a […]
  The post Radu Poklitaru - sau despre ochiul ce are dans la capatul lui appeared first on Presa Oradea.
   Ii bat in ochi, in ochiul lui drept, peste care-si coboara grijuliu o pleoapa, cand vede ca-mi duc mana spre el. Simt ca o sa fie un fel de parola a noastra, pe viitor. Abia apoi pleaca. E Radu Poklitaru, cunoscutul sef al unui balet din Kiev, si ne aflam in fata Intrarii Actorilor, a Operei din Timisoara, dupa un dialog in care presa si miscarea scenica s-au intrepatruns util si bizar, cu radacini in viitor si trecut, cu fructe acum.
  Sint asa de nerabdatoare sa scriu despre Radu Poklitaru, cand se termina seara, asa de nerabdatoare... incat n-o fac inca o vreme. Pentru ca ideile se bulucesc, sa iasa, pentru ca entuziasmul e coroziv si, ca uneori, in astfel de momente, muscatura acidului ce te arde ajunge la os, dincolo de os, si te intrebi: "Oare de pun, acum, asta pe hartie, e cel mai bun ce se poate spune, e totul?"
  Povestea e oarecum ca prima mea intalnire cu "Caderea lui Icar", de Bruegel, in Bruxelles, la Muzeul Regal de Arte Frumoase - mersesem in Belgia pentru tabloul ala si, totusi, m-am foit prin tot muzeul, cu asteptare si teama, pana cand am decis ca e timpul sa intru in acea sala, ca altfel nu se mai poate. Asa e si acum - s-a strans ce trebuia sa se stranga, s-a decantat si, de nu va fi scris si dus mai departe, acum, explodeaza.
  
  In fapt, habar n-aveam cum va curge seara cu spectacolele de dans modern ale trupei din Kiev. Stiam doar ca am in agenda ca mergla teatru, la "Salonul nr. 6 / Underground" adica incheierea pentru FEST-FDR2016. In principiu, lumea ia repede chestia asta, ca "festival de teatru". Asa ca mi-am spus ca e cool sa merg la doua spectacole de dans modern, alese din tot "festivalul de teatru". Dar spectacolul din 30 septembrie de pe scena mare a Teatrului National din Timisoara, al companiei din Ucraina, "Kiev Modern Ballet" este, de fapt, capsuna de pe tortul oferit Timisoarei si vestului tarii de o manifestare mult mai ampla, de stai sa descifrezi literele acelea din fata anului: "Festivalul European al Spectacolului Timisoara - Festival al Dramaturgiei Romanesti". Si suntem anuntati ca este vorba despre "povesti despre umanitate, in cheia delicata a lui Cehov, despre singuratate si despre teama de a fi diferit" - pentru acea seara.
  In salonul de spital
  Vad "Salonul nr. 6". N-aveam habar cum va curge seara. Acum am. Trebuie sa dau de oamenii astia. Sa discut cu cel care a facut coregrafia. E ciudat. Iti lasa un ghimpe in suflet. Unul bun - de poate exista asa ceva. Dar ghimpe.
  Nici nu stiu ca ce vad spectacolul. Ca ziarist, ca spectator, ca un fel de schita de critic? Il vad, si pacientul psihiatric de pe scena, doctorul sau, vanturatoarea societatii, care amesteca portrete si concluzii, parca pasesc in sala, printre spectatori, cu o doza mare de schizofrenie. Acum, eu... sunt mai multi. Sunt spectatorul care ar vrea, in fras, sa vada linistit spectacolul, sunt pozarul ce trebuie sa bifeze cateva cadre bune, pentru ca despre treaba asta e musai sa se scrie, sunt si un fel de critic-chibit, care vrea sa respire gesturile, aproape facandu-le, inconstient, aproape copiindu-le, pe intern, ca si cum ai gusta o mancare, ca si cum ai incerca o haina.
  
  Ciudat sentiment. E ca si cum ar fi aglomeratie in mine, si omul simplu, care vrea doar sa fie lasat sa vada spectacolul, ii impinge pe ceilalti spre margine, sa pice din cuib, ca un pui de cuc - dar asta asa, cu ochii pe scena, sa nu piarda nimic.
  Renunt la pozat. Lasa ca e cine sa imi dea poze, apelez la colegul Adrian Piclisan si am rezolvat problema. Dar ce fac cu restul? E greu. Ma bucur de povestea de pe scena, cioplita prin gesturi, dar uite ca un demon in plus tot ramane, care ma face sa ma intreb cum retin dansatorii succesiunea aceasta de gesturi, cum s-a ajuns la cea mai buna dezghiocare a ideii si, cel mai mult - obsedant, aproape - ce e cu pariul la care nu stiu ce va iesi: cum exprimi mai lesne ceva, prin gest sau prin cuvant?
  Gest sau cuvant?
  Cu asta in cap, la pauza, inainte de "Underground", spectacolul al doilea oferit de trupa din Kiev, imi caut colega ce TREBUIE sa-mi aranjeze intalnirea cu coregraful. Trebuie, pentru ca altfel, simplu, o strang de gat. Stie ca nu glumesc, rezolva. Se bucura ca vreau. Ca vreau la modul asta. Ca m-a prins. Cat timp vorbesc cu Georgeta Petrovici, PR-ul Teatrului National "Mihai Eminescu", vine la noi si Ada Hausvater, managerul teatrului nostru. Imi vine s-o iau in brate, asa, adolescentin, pentru cadoul pe care ni l-a facut, pentru alegere, dar e spatiu public.
  Vorbim despre mancarimea asta noua pe care o am, o avem, despre apasarea asta, despre intrebarea ce, acum, intre cele doua spectacole ale ucrainienilor, devine mai acuta decat incalzirea globala: cuvantul sau gestul? Imi place Ada Hausvater, pentru cateva minute suntem in acelasi film, desi ea are mult mai multe, acum, pe cap. Si totusi, gandeste cu mine.
  Ea pariaza pe gest, imi spune cum vede ea cuvintele, mai cu multe sensuri, mai "tradatoare". Eu sunt prietena cu vorbele. Si sunt, acum, uimita de spusa gesturilor, de parca as veni dintr-un scaun cu rotile, de parca acum as fi invatat sa ma ridic si sa merg.
  
  "Cel mai mare cadou pe care il putem oferi viitorului este cultura. Cultura este singura regula care transforma jungla intr-o societate." spunea, in deschiderea FEST-FDR, Ada Hausvater, managerul Teatrului National Timisoara.Tot azi, acum, seara aceasta, vine si anuntul legat de UNITER. In 2017, Gala Premiilor UNITER se va tine la Teatrul National din Timisoara, pe 8 mai. Gala, eveniment lansat in 1991 de presedintele UNITER, Ion Caramitru, este unul dintre programele de referinta ale Uniunii Teatrale din Romania, recompensand excelenta in artele teatrale.
  ,,E un semn faptul ca reusim sa facem aceasta gala la Timisoara in anul imediat urmator nominalizarii sale la titlul de Capitala Europeana a Culturii in 2021. Noi ne-am dorit acest lucru dinainte de a fi facut public titlul. Gala Premiilor UNITER a iesit din Bucuresti pentru prima oara in 2007, la Sibiu, apoi a fost la Iasi si la Oradea, iar acum venim la Timisoara. Teatrul National din Timisoara este nu numai un monument istoric, ci si un teatru de traditie, si, de asemenea, se afla in capitala unei regiuni romanesti de traditie culturala si multietnica majora.
  Nu in ultimul rand, Teatrul National este incarcat cu reverberatii in istoria recenta a Romaniei. Toate aceste elemente ar fi facut prezenta Galei fireasca de mai demult, dar probabil ca acum a fost momentul potrivit. UNITER isi propune, prin insusi statutul sau, sa sprijine creatia si noutatea in teatru, iar Nationalul timisorean exceleaza in acest domeniu", a punctat Ion Caramitru. Da, ceea ce face Teatrul National de aici este dincolo, cu mult, in bine, de frauda multora dintre "ingramadirile culturale" ce s-au cladit, sa iasa ca numar, in candidatura orasului pentru povestea cu capitala culturala.
  Intre coloane - aproape arsi
  Incepe "Underground". Nici nu mai merg la locul meu, raman in loja Getei. Vreau sa am un ochi pe sala, un deget pe pulsul ei, pe reactiile ei. Sala freamata, participa, traieste. E ca un animal din Groapa Marianelor, care, pe intuneric, misca aproape nestiut cele o mie de prelungiri ale sale, unduind, vietuind in aproape-bezna. Si ingurgitand. Uite ca poti sa te hranesti din gest cultural, ca poti sa procesezi lumina, ca o frunza, ca poti inflori pe interior.
  Dansatorii lui Radu Poklitaru nu sunt dansatori. Sunt niste artisti de o complexitate aparte si, de ar fi sa descrii cumva scurt, copilareste, ce dau ei, de pe scena, ai putea spune ca, si pusi la sevalet, ei ar reusi sa creeze ceva naucitor si cu valoare artistica de schimb. Pentru ca fac mult mai mult decat sa danseze.  Joaca. Au dansul dar au si fetele si... uite ca realizez, iar, ceva nou, de o bucurie aparte, ca atunci cand, la un spectacol de opereta, solistii reusesc sa si "vorbeasca folosibil", sa joace.
  
  Asta fac dansatorii din fata noastra. Nu sunt lebedele mute, cu tutu. In fapt, sunt niste actori care danseaza si care nu vorbesc. Dar spectacolul e intreg. Si iti arata, in caz ca nu stiai, ca se poate si asa. Si-ti ridica standardele. Nasolii... De acum nu o sa mai poti accepta orice dans. De acum o sa vrei mai mult. Pentru ca ai vazut ca se poate.
  Freamatul unei lumi de dedesupt (dar nu suntem noi, oare, mereu dedesuptul unei situatii sau unei vremi, in ciuda a orice zice cronicarul?). Situatiile in care aliantele se fac si se desfac, in care etica traieste scurt, in puncte de aglutinare, si moare. In care dansatorii se ajuta de costume, de lumina, de obiecte. Magistral, chiar. Gaselnita lui Radu Poklitaru, cu coloanele care devin masinarie de cernut si triat, un concasor social, e superba - de un superb ca al ideilor lui Dali, dar fara kitsch-ul picturilor lui Dali, de dincolo de idei. Coloane intre care nu esti ars, masonic, ci te arzi. Te oferi. Salii.
  Spectacolul al doilea al serii e ca o mana de scantei aruncate pe scena, ce sclipesc intermitent, cu lumina catifelata, cu lumina neagra, cu speranta, cu invidie, cu disperare - ca in orice buchet complex al vietii. Cu o carja aortica - poarta, in spate, in dreapta scenei - dar, dupa, Radu spune ca poate fi orice, si ca ce am vazut eu acolo a mai vazut, asa, doar un medic cardiolog. E democratie, cu publicul, in spectacolele lui: fiecare intelege ce vrea - important e sa simta ca, undeva, s-a sadit o idee.
  Aplaud, pereche de maini intre perechile atat de entuziaste din jurul meu, la final, cu graba. Vreau sa dau de omul asta. Si mai vreau ceva. E ceva ca un fel de mancarime deranjanta, ca o pata care ti se pune pe creier si nu stii cum vei trai cu ea. Vreau sa revad spectacolele. Acum, cand aplaud, simt clar, deslusit, ca o piatra ce voiajeaza spre rinichi, si doare, ca vreau sa mai vad spectacolele astea, pentru ca am intrebari, pentru ca inca nu am cuprins tot, pentru ca vreau sa revad legatura, ca gest si gand, intre A si B, intre P si R.
  E extrem de ciudat sentimentul asta, cand tocmai s-a terminat un spectacol, ca trebuie luat iar la analizat, ca, poate, data viitoare, vei sti sa fii doar spectatorul si, mai apoi, doar criticul, ca vei putea, si mai apoi, suprapune toate astea, nu doar imbogatindu-te ci si explicandu-le celorlalti ceva din vraja unui spectacol reusit. De vei putea. Pentru ca e greu sa cuprinzi tot, eficient, chiar si in cartile de vraji, despre vraji. Ma ridic de la masa, cu foame. Masa buna.
  Un interviu ciudat
  Nu am posibilitatea revederii spectacolelor, acum. Cobor, oarecum frustrata, spre intalnirea cu coregraful. Ne vedem undeva pe coridorul de la cabinele artistilor, cum vine dinspre scena, ne dam mana, negociem limba in care sa discutam, il felicit. Il avem cu noi pe Costa Tovarnisky, actor la noi, la National, ce ne traduce. Cu toate astea, sunt foarte atenta la Radu si imi aduc aminte de cele cateva cuvinte pe care le stiu in rusa, el intelege, cata, romana - ne descurcam.
  Ei, si abia acum incepe al doilea spectacol al serii. Radu Poklitaru e scanteietor, eclatant. Nu eu iau interviul, si el mi-l ia mie, nu e doar al lui dansul, si mainile mele danseaza cuvintele pentru el. Imi spun ca e bine ca sunt indragostita de un alt barbat, acum - altfel, farmecul lui Radu ar fi un cantec de sirena greu de ascultat fara urmari. Asa -noi trei, cateva pahare, un pian, si, pentru timpul ce trece de acum inainte, o superba amicitie.
  Dar, inainte de noi trei, suntem "noi, mai multi", la o tigara. Coboram pentru ca baietii vor sa-si respecte viciul, si, de unde felicitarile mele mersesera la coregraf, el imi pune cheita in spate si ma rasuceste, cu un "felicitari" tradus in ucraineana, si pe care il retin pentru fix 10 minute, spre fiecare dintre dansatorii lui care trece pe langa noi. Literalmente, ma rasuceste. Dupa ce imi spusese: "nu eu, ei". Simti cand cel din fata ta minte, in astfel de momente, cand e vorba de o falsa modestie. Aici nu e.
  
  Si ma rasucesc cu drag, ca o floare a soarelui, de fiecare data cand Radu mai vrea sa-si bucure pe unul dintre dansatori. Mai mult, vazusem, la aplauze, cum coregraful si-a impins dansatorii in fata, la arlechin, sa ia ei aplauzele, inaintea lui. Ii si spun asta, vorbindu-i despre generozitatea - nu asa de des intalnita - a omului de teatru. E oarecum mirat ca am remarcat. Ne privim si ne vedem. In acelasi timp.
  In fapt, e un interviu ciudat. Care isi croieste singur drumul, ca un rau navalnic. Ma intreaba, inainte sa incepem: cam de cat timp avem nevoie? Stiu ca il asteapta ai lui. Ii spun: cat vrei tu, de la cinci minute la doua zile. Rade - o sa ne descurcam. Spusese simplu: eu sunt Radu. E cu un an mai mare ca mine. Si cu cateva premii. Eu, decat el, cu cateva carti. Dar, in fond, aici nu mai exista decat trei oameni care creeaza ceva, impreuna. E fantastic acest feeling, la un interviu. Ca, aici, acum, cu ceea ce deja simtim ca avem, facem, impreuna, sa se nasca ceva bun.
  Ma intreaba: nu scrii? Zic: nu. Acum un minut nu aveam idee ca nu o sa scriu. Ca nu o sa inregistez. Ca va fi altfel. Pur si simplu, nu sunt cuvinte ce vin unul dupa altul – e ce curge: povestea. Si ce va ramane in timp. E ca un experiment social de-a interviul si de-a povestitul despre dans. Am nevoie de maini, cand vorbesc cu Radu Poklitaru. Si de ochi. Si de orice altceva decat sa dadacesc un carnetel. Iar el are incredere.
  Incaperea unde suntem e placuta, si o facem repede si mai placuta, in modul acela studentesc, pe care generatia noastra il gasea firesc, acum trei decenii, indiferent de loc. Cu Costa am mai fost la chefuri, demult. Iar Radu e ca noi. Intram, aruncam repede lucrurile pe care le avem in maini, prin toate cotloanele, sunt doar doua scaune - Radu il infige pe Costa pe unul dintre ele, de parca n-ar fi el vedeta serii. Sunt gesturi mici dar, alaturi de grija lui ca trupa sa-si primeasca felicitarile, alaturi de bunavointa de a-i impinge la aplauze, alaturi de alte mici franturi, deja contureaza un om. Generos. Cald. E important.
  Cate ceva, si in cuvinte
  Cine sau ce e Radu? Unii se bat pentru el sau impotriva lui, incercand sa decreteze ca e moldovean sau ucrainean sau altele. E... dansator. Si coregraf. Cu suflet slav si international. Asta e ce e important. Arta nu are granita. Sigur, e nascut in Chisinau, din familie de balerini, studii la Perm, trece de la balerin la coregraf, de la dans clasic la modern, turnee in lume, coregrafia la deschiderea si inchiderea Olimpiadei de la Soci 2014, conduce o companie tare, "Kiev Modern Ballet", premii, unul dintre coregrafii cunoscuti de azi, ai lumii - le gasiti pe google. Ce nu gasiti, si tine tot asa de mult de el, e amprenta aparte a inelului pe care il poarta, cu pietre ce strajuiesc inedit un mijloc al bijuteriei, si felul in care sare candva la pian, pentru un scurt respiro, si cum se scuza, dupa ce imi pune si el cateva intrebari: stii, si eu iau interviu celor cu care vorbesc, sper ca nu te superi.
  
  Nu ma supar - dimpotriva, este ceea ce trebuie sa fie. E participare. Si schimb. Ceea ce si il face, la final, cand ii spun: hai sa facem impreuna ceva, sa colaboram, sa rada, aproband: ok, cred ca se poate, imi plac gesturile tale.Ce e drept, in preajma lui simti ca esti mai liber sa dai din maini, si nu doar ca sa suplinesti rusa.
  Il intreb cum a pregatit "Salonul 6", de a fost in vreun spital de psihiatrie, sa vada. Pentru ca am scris mult despre spitale de genul asta si cred ca a desenat bine lumea de acolo. Imi spune ca nu, ca e intuitie. In fapt, mult din ce face e intuitie - vad asta. E un pact eficient al ochiului cu mintea, garnisind totul cu multa creativitate si empatie.
  Il intreb de a dorit sa aduca tema homosexualitatii pe scena, pentru ca, in ambele spectacole prezentate seara, asta poti citi si in cheia asta. Imi spune ca, in anii de cand a pus aceste spectacole, sunt a doua persoana care intreaba asta si ca, de regula, lumea nu se gandeste la asta. Dupa mai multe fraze pe tema, imi mai spune ceva: de nu as vedea ca esti femeie, as spune ca esti gay. Zambesc. Sunt gay onorific al prietenilor mei gay. Intr-o tara cu multe accente homofobe, e bine sa ai ochii deschisi la tot ce poate submina inca putin homofobia. Si cred ca spectacolele lui ajuta si aici.
  Il intreb pe Radu si cum ajunge la un spectacol. De la muzica, de la cuvinte, de la dansatori? Spune ca de la orice. Si e ca si cum mi-as da cu palma peste frunte, cu raspunsul lui. Evident ca de la orice. E omul ce poate gasi inspiratie din orice. Pentru ca are ochi.
  
  Vorbim despre cultura slava, despre Vasovski, despre existenta sau inexistenta, in Ucraina, a unor teme tabu. Inteleg, de la interlocutor, ca oamenii cam stramba din nas la ce li se pare ca vine de la rusi. In rest, nu ar exista sentimentul incorsetarii. E arta. Arta e la fel peste tot.
  Sigur, am mai povestit multe in timpul in care l-am petrecut impreuna, in trei. Dar am spus ca n-are rost sa iau, sa retin, calupuri de cuvinte - nu in acest caz. Am luat mai degraba miscarea mainilor, si lumina cabinei, si sunetul cuvintelor, inainte de sens. Mult din asta explica, zic eu, ce vede Radu Poklitaru, ce duce pe scena. Generozitatea, atentia, empatia, asteptarea si rezultatul.
  Stabilim ca vom comunica pe mai departe. Imi spune: poti sa-mi scrii si in tatara - inteleg. Si asa e - a inteles. E concluzia de dupa o seara buna, cand coboram, si ii bat in ochi, cu finete si amicitie. Acum stiu cate ceva din cum vede ochiul asta. Problema e ca inca vreau sa stiu mai mult. Plec acasa cu sete - dupa a vedea iar spectacolele deja savurate, dupa a vedea altele noi, dupa a fi acolo la ei acasa, cand ele se nasc. Candva se va intampla si asta. Si, in definitiv, cred ca e recomandarea cea mai buna pe care pot s-o fac despre munca lui Radu Poklitaru: sa pleci cu sete, pentru ce va mai fi, imediat cum ce este s-a terminat.
  Ramona Balutescu
  Foto:
  Adrian Piclisan: 2, 3, 4, 5, 7
  Sergey Efanov: 6
  ,,Fotostudio na Illinskoi” Sergey Krylatov: 1, 8
  The post Radu Poklitaru - sau despre ochiul ce are dans la capatul lui appeared first on Presa Oradea.
  [...]Citeste mai departe
  Sursa: OradeaPress

• Priviti-va in ochi! Tineri oradeni au promovat conexiunea umana, in Piata Unirii (FOTO/VIDEO)

  
  [2016-10-30]
  Aproximativ 50 de oradeni au stat trei ore, sambata, in Piata Unirii, doar ca sa se priveasca unii pe altii in ochi. La initiativa unui fotograf oradean, tinerii au ales sa faca parte dintr-un asa-numit experiment mondial de promovare a conexiunii umane. La fel ca tineri din alte orase din lume, oradenii n-au facut altceva decat sa se priveasca si sa se imbratiseze, ca sa transmita tuturor trecatorilor mesajul ca trebuie sa fie mai apropiati de semenii lor. [...]Citeste mai departe
  Sursa: eBihoreanul

• Piata Unirii: Connecting people, dar fara wi-fi (FOTO/VIDEO)

  
  [2016-10-29]
  Un grup de tineri si-au ales o zi destul de rece pentru a promova legaturile directe intre oameni. In Piata Unirii, oradenii care s-au aflat prin zona in cursul zilei de sambata (29 octombrie) au putut participa la un mic experiment care sa le aduca aminte cum e sa trebuiasca sa interactionezi cu cineva face […] [...]Citeste mai departe
  Sursa: BihorStiri.ro

• Radu Poklitaru - sau despre ochiul ce are dans la capatul lui

  
  [2016-10-21]
  Ii bat in ochi, in ochiul lui drept, peste care-si coboara grijuliu o pleoapa, cand vede ca-mi duc mana spre el. Simt ca o sa fie un fel de parola a noastra, pe viitor. Abia apoi pleaca. E Radu Poklitaru, cunoscutul sef al unui balet din Kiev, si ne aflam in fata Intrarii Actorilor, a […]
  The post Radu Poklitaru - sau despre ochiul ce are dans la capatul lui appeared first on Presa Oradea.
   Ii bat in ochi, in ochiul lui drept, peste care-si coboara grijuliu o pleoapa, cand vede ca-mi duc mana spre el. Simt ca o sa fie un fel de parola a noastra, pe viitor. Abia apoi pleaca. E Radu Poklitaru, cunoscutul sef al unui balet din Kiev, si ne aflam in fata Intrarii Actorilor, a Operei din Timisoara, dupa un dialog in care presa si miscarea scenica s-au intrepatruns util si bizar, cu radacini in viitor si trecut, cu fructe acum.
  Sint asa de nerabdatoare sa scriu despre Radu Poklitaru, cand se termina seara, asa de nerabdatoare... incat n-o fac inca o vreme. Pentru ca ideile se bulucesc, sa iasa, pentru ca entuziasmul e coroziv si, ca uneori, in astfel de momente, muscatura acidului ce te arde ajunge la os, dincolo de os, si te intrebi: "Oare de pun, acum, asta pe hartie, e cel mai bun ce se poate spune, e totul?"
  Povestea e oarecum ca prima mea intalnire cu "Caderea lui Icar", de Bruegel, in Bruxelles, la Muzeul Regal de Arte Frumoase - mersesem in Belgia pentru tabloul ala si, totusi, m-am foit prin tot muzeul, cu asteptare si teama, pana cand am decis ca e timpul sa intru in acea sala, ca altfel nu se mai poate. Asa e si acum - s-a strans ce trebuia sa se stranga, s-a decantat si, de nu va fi scris si dus mai departe, acum, explodeaza.
  
  In fapt, habar n-aveam cum va curge seara cu spectacolele de dans modern ale trupei din Kiev. Stiam doar ca am in agenda ca mergla teatru, la "Salonul nr. 6 / Underground" adica incheierea pentru FEST-FDR2016. In principiu, lumea ia repede chestia asta, ca "festival de teatru". Asa ca mi-am spus ca e cool sa merg la doua spectacole de dans modern, alese din tot "festivalul de teatru". Dar spectacolul din 30 septembrie de pe scena mare a Teatrului National din Timisoara, al companiei din Ucraina, "Kiev Modern Ballet" este, de fapt, capsuna de pe tortul oferit Timisoarei si vestului tarii de o manifestare mult mai ampla, de stai sa descifrezi literele acelea din fata anului: "Festivalul European al Spectacolului Timisoara - Festival al Dramaturgiei Romanesti". Si suntem anuntati ca este vorba despre "povesti despre umanitate, in cheia delicata a lui Cehov, despre singuratate si despre teama de a fi diferit" - pentru acea seara.
  In salonul de spital
  Vad "Salonul nr. 6". N-aveam habar cum va curge seara. Acum am. Trebuie sa dau de oamenii astia. Sa discut cu cel care a facut coregrafia. E ciudat. Iti lasa un ghimpe in suflet. Unul bun - de poate exista asa ceva. Dar ghimpe.
  Nici nu stiu ca ce vad spectacolul. Ca ziarist, ca spectator, ca un fel de schita de critic? Il vad, si pacientul psihiatric de pe scena, doctorul sau, vanturatoarea societatii, care amesteca portrete si concluzii, parca pasesc in sala, printre spectatori, cu o doza mare de schizofrenie. Acum, eu... sunt mai multi. Sunt spectatorul care ar vrea, in fras, sa vada linistit spectacolul, sunt pozarul ce trebuie sa bifeze cateva cadre bune, pentru ca despre treaba asta e musai sa se scrie, sunt si un fel de critic-chibit, care vrea sa respire gesturile, aproape facandu-le, inconstient, aproape copiindu-le, pe intern, ca si cum ai gusta o mancare, ca si cum ai incerca o haina.
  
  Ciudat sentiment. E ca si cum ar fi aglomeratie in mine, si omul simplu, care vrea doar sa fie lasat sa vada spectacolul, ii impinge pe ceilalti spre margine, sa pice din cuib, ca un pui de cuc - dar asta asa, cu ochii pe scena, sa nu piarda nimic.
  Renunt la pozat. Lasa ca e cine sa imi dea poze, apelez la colegul Adrian Piclisan si am rezolvat problema. Dar ce fac cu restul? E greu. Ma bucur de povestea de pe scena, cioplita prin gesturi, dar uite ca un demon in plus tot ramane, care ma face sa ma intreb cum retin dansatorii succesiunea aceasta de gesturi, cum s-a ajuns la cea mai buna dezghiocare a ideii si, cel mai mult - obsedant, aproape - ce e cu pariul la care nu stiu ce va iesi: cum exprimi mai lesne ceva, prin gest sau prin cuvant?
  Gest sau cuvant?
  Cu asta in cap, la pauza, inainte de "Underground", spectacolul al doilea oferit de trupa din Kiev, imi caut colega ce TREBUIE sa-mi aranjeze intalnirea cu coregraful. Trebuie, pentru ca altfel, simplu, o strang de gat. Stie ca nu glumesc, rezolva. Se bucura ca vreau. Ca vreau la modul asta. Ca m-a prins. Cat timp vorbesc cu Georgeta Petrovici, PR-ul Teatrului National "Mihai Eminescu", vine la noi si Ada Hausvater, managerul teatrului nostru. Imi vine s-o iau in brate, asa, adolescentin, pentru cadoul pe care ni l-a facut, pentru alegere, dar e spatiu public.
  Vorbim despre mancarimea asta noua pe care o am, o avem, despre apasarea asta, despre intrebarea ce, acum, intre cele doua spectacole ale ucrainienilor, devine mai acuta decat incalzirea globala: cuvantul sau gestul? Imi place Ada Hausvater, pentru cateva minute suntem in acelasi film, desi ea are mult mai multe, acum, pe cap. Si totusi, gandeste cu mine.
  Ea pariaza pe gest, imi spune cum vede ea cuvintele, mai cu multe sensuri, mai "tradatoare". Eu sunt prietena cu vorbele. Si sunt, acum, uimita de spusa gesturilor, de parca as veni dintr-un scaun cu rotile, de parca acum as fi invatat sa ma ridic si sa merg.
  
  "Cel mai mare cadou pe care il putem oferi viitorului este cultura. Cultura este singura regula care transforma jungla intr-o societate." spunea, in deschiderea FEST-FDR, Ada Hausvater, managerul Teatrului National Timisoara.Tot azi, acum, seara aceasta, vine si anuntul legat de UNITER. In 2017, Gala Premiilor UNITER se va tine la Teatrul National din Timisoara, pe 8 mai. Gala, eveniment lansat in 1991 de presedintele UNITER, Ion Caramitru, este unul dintre programele de referinta ale Uniunii Teatrale din Romania, recompensand excelenta in artele teatrale.
  ,,E un semn faptul ca reusim sa facem aceasta gala la Timisoara in anul imediat urmator nominalizarii sale la titlul de Capitala Europeana a Culturii in 2021. Noi ne-am dorit acest lucru dinainte de a fi facut public titlul. Gala Premiilor UNITER a iesit din Bucuresti pentru prima oara in 2007, la Sibiu, apoi a fost la Iasi si la Oradea, iar acum venim la Timisoara. Teatrul National din Timisoara este nu numai un monument istoric, ci si un teatru de traditie, si, de asemenea, se afla in capitala unei regiuni romanesti de traditie culturala si multietnica majora.
  Nu in ultimul rand, Teatrul National este incarcat cu reverberatii in istoria recenta a Romaniei. Toate aceste elemente ar fi facut prezenta Galei fireasca de mai demult, dar probabil ca acum a fost momentul potrivit. UNITER isi propune, prin insusi statutul sau, sa sprijine creatia si noutatea in teatru, iar Nationalul timisorean exceleaza in acest domeniu", a punctat Ion Caramitru. Da, ceea ce face Teatrul National de aici este dincolo, cu mult, in bine, de frauda multora dintre "ingramadirile culturale" ce s-au cladit, sa iasa ca numar, in candidatura orasului pentru povestea cu capitala culturala.
  Intre coloane - aproape arsi
  Incepe "Underground". Nici nu mai merg la locul meu, raman in loja Getei. Vreau sa am un ochi pe sala, un deget pe pulsul ei, pe reactiile ei. Sala freamata, participa, traieste. E ca un animal din Groapa Marianelor, care, pe intuneric, misca aproape nestiut cele o mie de prelungiri ale sale, unduind, vietuind in aproape-bezna. Si ingurgitand. Uite ca poti sa te hranesti din gest cultural, ca poti sa procesezi lumina, ca o frunza, ca poti inflori pe interior.
  Dansatorii lui Radu Poklitaru nu sunt dansatori. Sunt niste artisti de o complexitate aparte si, de ar fi sa descrii cumva scurt, copilareste, ce dau ei, de pe scena, ai putea spune ca, si pusi la sevalet, ei ar reusi sa creeze ceva naucitor si cu valoare artistica de schimb. Pentru ca fac mult mai mult decat sa danseze.  Joaca. Au dansul dar au si fetele si... uite ca realizez, iar, ceva nou, de o bucurie aparte, ca atunci cand, la un spectacol de opereta, solistii reusesc sa si "vorbeasca folosibil", sa joace.
  
  Asta fac dansatorii din fata noastra. Nu sunt lebedele mute, cu tutu. In fapt, sunt niste actori care danseaza si care nu vorbesc. Dar spectacolul e intreg. Si iti arata, in caz ca nu stiai, ca se poate si asa. Si-ti ridica standardele. Nasolii... De acum nu o sa mai poti accepta orice dans. De acum o sa vrei mai mult. Pentru ca ai vazut ca se poate.
  Freamatul unei lumi de dedesupt (dar nu suntem noi, oare, mereu dedesuptul unei situatii sau unei vremi, in ciuda a orice zice cronicarul?). Situatiile in care aliantele se fac si se desfac, in care etica traieste scurt, in puncte de aglutinare, si moare. In care dansatorii se ajuta de costume, de lumina, de obiecte. Magistral, chiar. Gaselnita lui Radu Poklitaru, cu coloanele care devin masinarie de cernut si triat, un concasor social, e superba - de un superb ca al ideilor lui Dali, dar fara kitsch-ul picturilor lui Dali, de dincolo de idei. Coloane intre care nu esti ars, masonic, ci te arzi. Te oferi. Salii.
  Spectacolul al doilea al serii e ca o mana de scantei aruncate pe scena, ce sclipesc intermitent, cu lumina catifelata, cu lumina neagra, cu speranta, cu invidie, cu disperare - ca in orice buchet complex al vietii. Cu o carja aortica - poarta, in spate, in dreapta scenei - dar, dupa, Radu spune ca poate fi orice, si ca ce am vazut eu acolo a mai vazut, asa, doar un medic cardiolog. E democratie, cu publicul, in spectacolele lui: fiecare intelege ce vrea - important e sa simta ca, undeva, s-a sadit o idee.
  Aplaud, pereche de maini intre perechile atat de entuziaste din jurul meu, la final, cu graba. Vreau sa dau de omul asta. Si mai vreau ceva. E ceva ca un fel de mancarime deranjanta, ca o pata care ti se pune pe creier si nu stii cum vei trai cu ea. Vreau sa revad spectacolele. Acum, cand aplaud, simt clar, deslusit, ca o piatra ce voiajeaza spre rinichi, si doare, ca vreau sa mai vad spectacolele astea, pentru ca am intrebari, pentru ca inca nu am cuprins tot, pentru ca vreau sa revad legatura, ca gest si gand, intre A si B, intre P si R.
  E extrem de ciudat sentimentul asta, cand tocmai s-a terminat un spectacol, ca trebuie luat iar la analizat, ca, poate, data viitoare, vei sti sa fii doar spectatorul si, mai apoi, doar criticul, ca vei putea, si mai apoi, suprapune toate astea, nu doar imbogatindu-te ci si explicandu-le celorlalti ceva din vraja unui spectacol reusit. De vei putea. Pentru ca e greu sa cuprinzi tot, eficient, chiar si in cartile de vraji, despre vraji. Ma ridic de la masa, cu foame. Masa buna.
  Un interviu ciudat
  Nu am posibilitatea revederii spectacolelor, acum. Cobor, oarecum frustrata, spre intalnirea cu coregraful. Ne vedem undeva pe coridorul de la cabinele artistilor, cum vine dinspre scena, ne dam mana, negociem limba in care sa discutam, il felicit. Il avem cu noi pe Costa Tovarnisky, actor la noi, la National, ce ne traduce. Cu toate astea, sunt foarte atenta la Radu si imi aduc aminte de cele cateva cuvinte pe care le stiu in rusa, el intelege, cata, romana - ne descurcam.
  Ei, si abia acum incepe al doilea spectacol al serii. Radu Poklitaru e scanteietor, eclatant. Nu eu iau interviul, si el mi-l ia mie, nu e doar al lui dansul, si mainile mele danseaza cuvintele pentru el. Imi spun ca e bine ca sunt indragostita de un alt barbat, acum - altfel, farmecul lui Radu ar fi un cantec de sirena greu de ascultat fara urmari. Asa -noi trei, cateva pahare, un pian, si, pentru timpul ce trece de acum inainte, o superba amicitie.
  Dar, inainte de noi trei, suntem "noi, mai multi", la o tigara. Coboram pentru ca baietii vor sa-si respecte viciul, si, de unde felicitarile mele mersesera la coregraf, el imi pune cheita in spate si ma rasuceste, cu un "felicitari" tradus in ucraineana, si pe care il retin pentru fix 10 minute, spre fiecare dintre dansatorii lui care trece pe langa noi. Literalmente, ma rasuceste. Dupa ce imi spusese: "nu eu, ei". Simti cand cel din fata ta minte, in astfel de momente, cand e vorba de o falsa modestie. Aici nu e.
  
  Si ma rasucesc cu drag, ca o floare a soarelui, de fiecare data cand Radu mai vrea sa-si bucure pe unul dintre dansatori. Mai mult, vazusem, la aplauze, cum coregraful si-a impins dansatorii in fata, la arlechin, sa ia ei aplauzele, inaintea lui. Ii si spun asta, vorbindu-i despre generozitatea - nu asa de des intalnita - a omului de teatru. E oarecum mirat ca am remarcat. Ne privim si ne vedem. In acelasi timp.
  In fapt, e un interviu ciudat. Care isi croieste singur drumul, ca un rau navalnic. Ma intreaba, inainte sa incepem: cam de cat timp avem nevoie? Stiu ca il asteapta ai lui. Ii spun: cat vrei tu, de la cinci minute la doua zile. Rade - o sa ne descurcam. Spusese simplu: eu sunt Radu. E cu un an mai mare ca mine. Si cu cateva premii. Eu, decat el, cu cateva carti. Dar, in fond, aici nu mai exista decat trei oameni care creeaza ceva, impreuna. E fantastic acest feeling, la un interviu. Ca, aici, acum, cu ceea ce deja simtim ca avem, facem, impreuna, sa se nasca ceva bun.
  Ma intreaba: nu scrii? Zic: nu. Acum un minut nu aveam idee ca nu o sa scriu. Ca nu o sa inregistez. Ca va fi altfel. Pur si simplu, nu sunt cuvinte ce vin unul dupa altul – e ce curge: povestea. Si ce va ramane in timp. E ca un experiment social de-a interviul si de-a povestitul despre dans. Am nevoie de maini, cand vorbesc cu Radu Poklitaru. Si de ochi. Si de orice altceva decat sa dadacesc un carnetel. Iar el are incredere.
  Incaperea unde suntem e placuta, si o facem repede si mai placuta, in modul acela studentesc, pe care generatia noastra il gasea firesc, acum trei decenii, indiferent de loc. Cu Costa am mai fost la chefuri, demult. Iar Radu e ca noi. Intram, aruncam repede lucrurile pe care le avem in maini, prin toate cotloanele, sunt doar doua scaune - Radu il infige pe Costa pe unul dintre ele, de parca n-ar fi el vedeta serii. Sunt gesturi mici dar, alaturi de grija lui ca trupa sa-si primeasca felicitarile, alaturi de bunavointa de a-i impinge la aplauze, alaturi de alte mici franturi, deja contureaza un om. Generos. Cald. E important.
  Cate ceva, si in cuvinte
  Cine sau ce e Radu? Unii se bat pentru el sau impotriva lui, incercand sa decreteze ca e moldovean sau ucrainean sau altele. E... dansator. Si coregraf. Cu suflet slav si international. Asta e ce e important. Arta nu are granita. Sigur, e nascut in Chisinau, din familie de balerini, studii la Perm, trece de la balerin la coregraf, de la dans clasic la modern, turnee in lume, coregrafia la deschiderea si inchiderea Olimpiadei de la Soci 2014, conduce o companie tare, "Kiev Modern Ballet", premii, unul dintre coregrafii cunoscuti de azi, ai lumii - le gasiti pe google. Ce nu gasiti, si tine tot asa de mult de el, e amprenta aparte a inelului pe care il poarta, cu pietre ce strajuiesc inedit un mijloc al bijuteriei, si felul in care sare candva la pian, pentru un scurt respiro, si cum se scuza, dupa ce imi pune si el cateva intrebari: stii, si eu iau interviu celor cu care vorbesc, sper ca nu te superi.
  
  Nu ma supar - dimpotriva, este ceea ce trebuie sa fie. E participare. Si schimb. Ceea ce si il face, la final, cand ii spun: hai sa facem impreuna ceva, sa colaboram, sa rada, aproband: ok, cred ca se poate, imi plac gesturile tale.Ce e drept, in preajma lui simti ca esti mai liber sa dai din maini, si nu doar ca sa suplinesti rusa.
  Il intreb cum a pregatit "Salonul 6", de a fost in vreun spital de psihiatrie, sa vada. Pentru ca am scris mult despre spitale de genul asta si cred ca a desenat bine lumea de acolo. Imi spune ca nu, ca e intuitie. In fapt, mult din ce face e intuitie - vad asta. E un pact eficient al ochiului cu mintea, garnisind totul cu multa creativitate si empatie.
  Il intreb de a dorit sa aduca tema homosexualitatii pe scena, pentru ca, in ambele spectacole prezentate seara, asta poti citi si in cheia asta. Imi spune ca, in anii de cand a pus aceste spectacole, sunt a doua persoana care intreaba asta si ca, de regula, lumea nu se gandeste la asta. Dupa mai multe fraze pe tema, imi mai spune ceva: de nu as vedea ca esti femeie, as spune ca esti gay. Zambesc. Sunt gay onorific al prietenilor mei gay. Intr-o tara cu multe accente homofobe, e bine sa ai ochii deschisi la tot ce poate submina inca putin homofobia. Si cred ca spectacolele lui ajuta si aici.
  Il intreb pe Radu si cum ajunge la un spectacol. De la muzica, de la cuvinte, de la dansatori? Spune ca de la orice. Si e ca si cum mi-as da cu palma peste frunte, cu raspunsul lui. Evident ca de la orice. E omul ce poate gasi inspiratie din orice. Pentru ca are ochi.
  
  Vorbim despre cultura slava, despre Vasovski, despre existenta sau inexistenta, in Ucraina, a unor teme tabu. Inteleg, de la interlocutor, ca oamenii cam stramba din nas la ce li se pare ca vine de la rusi. In rest, nu ar exista sentimentul incorsetarii. E arta. Arta e la fel peste tot.
  Sigur, am mai povestit multe in timpul in care l-am petrecut impreuna, in trei. Dar am spus ca n-are rost sa iau, sa retin, calupuri de cuvinte - nu in acest caz. Am luat mai degraba miscarea mainilor, si lumina cabinei, si sunetul cuvintelor, inainte de sens. Mult din asta explica, zic eu, ce vede Radu Poklitaru, ce duce pe scena. Generozitatea, atentia, empatia, asteptarea si rezultatul.
  Stabilim ca vom comunica pe mai departe. Imi spune: poti sa-mi scrii si in tatara - inteleg. Si asa e - a inteles. E concluzia de dupa o seara buna, cand coboram, si ii bat in ochi, cu finete si amicitie. Acum stiu cate ceva din cum vede ochiul asta. Problema e ca inca vreau sa stiu mai mult. Plec acasa cu sete - dupa a vedea iar spectacolele deja savurate, dupa a vedea altele noi, dupa a fi acolo la ei acasa, cand ele se nasc. Candva se va intampla si asta. Si, in definitiv, cred ca e recomandarea cea mai buna pe care pot s-o fac despre munca lui Radu Poklitaru: sa pleci cu sete, pentru ce va mai fi, imediat cum ce este s-a terminat.
  Ramona Balutescu
  Foto:
  Adrian Piclisan: 2, 3, 4, 5, 7
  Sergey Efanov: 6
  ,,Fotostudio na Illinskoi” Sergey Krylatov: 1, 8
  The post Radu Poklitaru - sau despre ochiul ce are dans la capatul lui appeared first on Presa Oradea.
  [...]Citeste mai departe
  Sursa: OradeaPress

• Manifestare unica dedicata artei naive romanesti

  
  [2016-10-12]
   Cand a pornit, la Oradea, Festivalul National de Arta Naiva, din pura pasiune - pasiunea unei afectivitati stimulate de spatiul urban - trebuia sa fie mai intai un experiment, dar efectele au devenit...
  
  
  
  Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
  
  Sursa: Bihon.ro

• Veteranul rocker Bubu Luca revine acasa cu Organic Noise Experiment. Concert, vineri, in Toamna Oradeana!

  
  [2016-10-07]
  Fondator al trupelor Compact (da, cu regretatul Teo Peter) si Metrock, Marius Luca (zis Bubu) a devenit canadian in urma cu peste 30 de ani. De ceva vreme, el face valuri cu ONE (Organic Noise Experiment), un trio puternic care promoveaza un blues-rock cu un sound extrem de tare. Dar nu distorsionat! Lucru de care […] [...]Citeste mai departe
  Sursa: BihorStiri.ro

• O.N.E. lanseaza albumul ,,Nemuritor"

  
  [2016-10-06]
   Organic Noise Experiment - O.N.E., formatia canadiana de progressive blues rock, avandu-l drept fondator pe Marius ,,Bubu" Luca (fondator Compact, ex-Metrock, ex-Metropol) revine in Oradea.
  
  
  
  Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
  
  Sursa: Bihon.ro

• Experiment. Teatru. Clandestin: Cursuri de teatru pentru copii, tineri si seniori in Cetate

  
  [2016-08-10]
  Asociatia Experiment. Teatru. Clandestin, care a primit sediul intr-unul din corpurile Cetatii, organizeaza cursuri si programe de teatru destinate copiilor, tinerilor si seniorilor. Acestea cuprind inclusiv exercitii de dezinhibare, arta oratorica, dictie si recitare. [...]Citeste mai departe
  Sursa: eBihoreanul

• ,,DISECTIA LUMINII", expozitie in Cetatea Oradea

  
  [2016-04-18]
  Primaria Oradea si Asociatia „Cei 40 de Mucenici"organizeaza expizitia artistului plastic Remus Ilisie, intitulat: „DISECTIA LUMINII".
  
  Vernisajul expozitiei va avea loc, vineri, 15 aprilie, ora 17.30,  la Cetatea Oradea, in Corpul M, Poarta de Est, Multiplexul Cultural, intrarea dinspre strada Redutei.
  
  Oradeanul Remus Ilisie are 36 de ani si este licentiat al Facultatii de Arte din cadrul Universitatii Oradea, respectiv masterand al Universitatii de Arta si Design din Cluj - Napoca.
  
  Este autorul a opt expozitii personale:
  
  - 18 iulie - 22 august 2013 - "Dissection of the light", Galeria Konstant, Oradea,  
  
  - 21 martie - 14 mai 2012 - „Mineriada - Zona Zero", Galeria Ulm, Ulm, Germania,
  
  - 27 februarie - 14 martie 2012 - „Mineriada - Zona Zero", Galeria Visual Kontakt,  Oradea,
  
  - 15 iulie - 18 august 2010 - „Pentru si impotriva refugiului in istorie", Galeria Konstant, Oradea,
  
  - septembrie 2009 - „Apocalipsa Iubirii sau Studiu asupra unui Sine Exilat", Galeria de Arta, Oradea,
  
  - iunie 2005 - „Spovedanii", expozitie sponsorizata de Davide Mariani, Oradea,  
  
  - iunie 2005 - „Cele trei zile in Infern", Galeria Cetatii, Oradea,
  
  - iunie 2004 - „Inainte de trezire" expozitie experiment, Facultatea de Arte Vizuale, Oradea.
  
   De asemenea, este autorul a peste 20 de expozitii de grup. A participat, totodata, la numeroase concursuri si festivaluri de film.
  
  Remus Ilisie a fost invitat sa participe si sa sustina o prezentare cu tema „artistii surzi din România" la prima conferinta internationala "Cum sa intelegem arta surzilor", in Polonia, la Galeria Nationala din Varsovia.
  
  Despre expozitia „Disectia luminii", Remus Ilisie afirma: „Experienta mortii e definitorie pentru constiinta fiecaruia din noi. Toti cei care au simtit spinul mortii sunt transformati. Proiectul meu artistic vorbeste despre cel care paseste de mâna cu Moartea si nu doar la un pas in fata ei, asemeni fiecaruia din noi. Soldatul e primul Martir al unui popor. E aplaudat de cei ramasi acasa, dar aplauzele ii sunt sârma ghimpata. Iar azi soldatul e oricare din noi, terorismul aruncând in trecutul istoriei orice confruntare fata in fata a doua armate. Cine sau ce ar mai putea sa ne metamorfozeze in fiinte creatoare daca in mâini tinem arma?".
  
  Expozitia va putea fi vizita in cadrul programului „Scoala Altfel", de luni pâna vineri, in intervalul orar 10.00 - 13.00. De asemenea, expozitia va ramâne, in continuare, in Cetate pâna dupa Paste.  
  
   
  
    [...]Citeste mai departe
  
  Sursa: Primaria Oradea

• ,,DISECTIA LUMINII", expozitie in Cetatea Oradea

  
  [2016-04-08]
  Primaria Oradea si Asociatia „Cei 40 de Mucenici"organizeaza expizitia artistului plastic Remus Ilisie, intitulat: „DISECTIA LUMINII".
  
  Vernisajul expozitiei va avea loc, vineri, 15 aprilie, ora 17.30,  la Cetatea Oradea, in Corpul M, Poarta de Est, Multiplexul Cultural, intrarea dinspre strada Redutei.
  
  Oradeanul Remus Ilisie are 36 de ani si este licentiat al Facultatii de Arte din cadrul Universitatii Oradea, respectiv masterand al Universitatii de Arta si Design din Cluj - Napoca.
  
  Este autorul a opt expozitii personale:
  
  - 18 iulie - 22 august 2013 - "Dissection of the light", Galeria Konstant, Oradea,  
  
  - 21 martie - 14 mai 2012 - „Mineriada - Zona Zero", Galeria Ulm, Ulm, Germania,
  
  - 27 februarie - 14 martie 2012 - „Mineriada - Zona Zero", Galeria Visual Kontakt,  Oradea,
  
  - 15 iulie - 18 august 2010 - „Pentru si impotriva refugiului in istorie", Galeria Konstant, Oradea,
  
  - septembrie 2009 - „Apocalipsa Iubirii sau Studiu asupra unui Sine Exilat", Galeria de Arta, Oradea,
  
  - iunie 2005 - „Spovedanii", expozitie sponsorizata de Davide Mariani, Oradea,  
  
  - iunie 2005 - „Cele trei zile in Infern", Galeria Cetatii, Oradea,
  
  - iunie 2004 - „Inainte de trezire" expozitie experiment, Facultatea de Arte Vizuale, Oradea.
  
   De asemenea, este autorul a peste 20 de expozitii de grup. A participat, totodata, la numeroase concursuri si festivaluri de film.
  
  Remus Ilisie a fost invitat sa participe si sa sustina o prezentare cu tema „artistii surzi din România" la prima conferinta internationala "Cum sa intelegem arta surzilor", in Polonia, la Galeria Nationala din Varsovia.
  
  Despre expozitia „Disectia luminii", Remus Ilisie afirma: „Experienta mortii e definitorie pentru constiinta fiecaruia din noi. Toti cei care au simtit spinul mortii sunt transformati. Proiectul meu artistic vorbeste despre cel care paseste de mâna cu Moartea si nu doar la un pas in fata ei, asemeni fiecaruia din noi. Soldatul e primul Martir al unui popor. E aplaudat de cei ramasi acasa, dar aplauzele ii sunt sârma ghimpata. Iar azi soldatul e oricare din noi, terorismul aruncând in trecutul istoriei orice confruntare fata in fata a doua armate. Cine sau ce ar mai putea sa ne metamorfozeze in fiinte creatoare daca in mâini tinem arma?".
  
  Expozitia va putea fi vizita in cadrul programului „Scoala Altfel", de luni pâna vineri, in intervalul orar 10.00 - 13.00. De asemenea, expozitia va ramâne, in continuare, in Cetate pâna dupa Paste.  
  
   
  
    [...]Citeste mai departe
  
  Sursa: Primaria Oradea

• Teatru in Cetate

  
  [2016-03-23]
   Asociatia Culturala Experiment Teatru Clandestin organizeaza cursuri si programe de teatru create special pentru copii cu varste intre 5 si 10 ani, pentru tineri cu varste intre 16 si 35 de ani si...
  
  
  
  Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
  
  Sursa: Bihon.ro

• ,,Ilegitim" - experimentul ,,Dementei". De vazut!

  
  [2016-03-20]
  Adrian Sitaru, Robi Urs si Liviu Vizitiu, la premiera oradeana a filmului ,,Ilegitim" - un film romanesc viu, dinamic, cu tema grea. Un film-experiment ce trateaza problema conflictului intre generatii ajunse in situatii-limita, dintr-o familie transformata intr-un adevarat...
  
  
  
  Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
  
  Sursa: Bihon.ro

• Rockeri, directia Abyss! Concert O.N.E. - trupa lui Bubu Luca!

  
  [2016-03-04]
  Dupa reintalnirea din toamna lui 2014 cu oradenii care nu l-au uitat si cu mai tinerii fani de rock / blues – rock, Marius ,,Bubu" Luca revine in orasul natal cu proiectul Organic Noise Experiment (O.N.E.). Concertul de vineri, 4 martie, va avea loc de la ora 21, in clubul Abyss de pe str. Iuliu […] [...]Citeste mai departe
  Sursa: BihorStiri.ro

• Cu gandul la mare

  
  [2015-12-07]
  Era intrucatva ciudat sa auzi toate discutiile acelea care parca aveau ceva dintr-o boare sarata in ele, si un miros discret de alge. Poate pronuntia era mai aparte, amintind zonele joase ale marii aceleia calde si primitoare. Si totusi, cea mai inteleapta parere dintre toate era mereu a cuiva care doar intuise marea de putintel […]
  The post Cu gandul la mare appeared first on Presa Oradea.
   Era intrucatva ciudat sa auzi toate discutiile acelea care parca aveau ceva dintr-o boare sarata in ele, si un miros discret de alge. Poate pronuntia era mai aparte, amintind zonele joase ale marii aceleia calde si primitoare. Si totusi, cea mai inteleapta parere dintre toate era mereu a cuiva care doar intuise marea de putintel mai de departe decat incepea ea. Vreme ar fi fost destula. Cel mai degraba cu lumina putina, cel mai degraba cu nimic altceva de facut decat de povestit, de depanat amintiri, de urzit planuri de viitor.
  Nu la capitolul viitor cat mai degraba la un fel de asezare intr-o mai buna matca a sa statea si treaba asta cu "de unde incepe cu adevarat marea" - dar, de cele mai multe ori, oricine avea un cuvant de spus in aceasta spinoasa problema se gasea sa se supere inainte de a se fi schimbat indeajuns de multe pareri cuviincoase pe subiect, totul ramanand mereu in coada de peste.
  
  Pentru ca o nobila alcatuire, asa cum incercau toate de acolo sa para, trebuia sa aiba radacini nobiliare despre care sa povesteasca, ce sa justifice un loc mai in fata, o voce distincta si putin mai ridicata, o parere care trebuie aplaudata si admirata de catre ceilalti. Sau, ma rog, admirata si abia apoi aplaudata - asa ar fi venit ordinea fireasca. Dar, precum intr-o mare sala de spectacol, uneori exista clipe in care nu mai conteaza calitatea a ceea ce fusese oferit de pe scena ci doar taria cu care se gasesc unii sa aplaude la sfarsit.
  
  Aceea era o societate complexa, in care toti si toate aveau o poveste a vietii, a ajungerii in acel spatiu comun si, ceea ce era cel mai deranjant pentru multi, cateva vise pentru viitor cu care incercau sa le ia ochii celorlalti. Visele erau extrem de importante in acel microcosmos, in care alegerea din afara lor devenise cel mai aparte lucru care se putea intampla vreodata.
  Cele doua mari caste in care, vrand-nevrand, se impartisera, aveau exact acelasi gen de vise, doar ca se crease intrucatva ideea monopolului pe visare - sau poate doar pe povestirea visarii - incat unii ajunsesera sa-si poleiasca si dilate visele astfel incat ceilalti ramaneau din ce in ce mai tacuti si aproape cerseau dreptul de a fi lasati in pace, cu visele lor de plebeu, pretextand ca incearca sa nu deranjeze pe nimeni cu conditia lor de alcatuiri marunte, de inghesuiri in coltul sertarului.
  
  Daca ai fi privit din afara povestii, poate ti-ai fi spus ca totul e in armonie, cat nu auzeai nimic - nimic nu prevestea o avalansa de replici in contradictoriu, toate purtate sub acelasi stindard: al alegerilor care se faceau din cand in cand. Puteai admira culori, forme, ingeniozitatea combinarii detaliilor, un dialog mut in cadrul aceleiasi alcatuiri dar - culmea - chiar si in alaturarile care se faceau pentru o, in fapt, cearta - ce avea loc cat ochiul tau nu se dorea rasfatat si cat urechea ta se departa de campul acela de lupta, in aparenta diafan.
  
  De regula, protocolul care se statornicise facea ca primele replici sa vina din partea batranei doamne Alcozer. Ea stia sa spuna lucruri frumoase, povestea cu mult har despre cum adia vantul in coltul acela de Venetie in care si-a petrecut o parte din tineretea ei aventuroasa. Si, ceea ce era cel mai mare talent al ei, reusea sa foloseasca aceleasi vorbe frumoase dincolo de suratele ei nobile, si spre "cenusaresele" locului, care nu vazusera niciodata marea despre care vorbea toata lumea buna, care nu erau inzestrate cu nobletea pe care si-o aloca acea casta superioara de care spusesem ceva si care… abia daca mai visau.
  Nimeni nu intelegea de ce materiale atat de diferite ajunsesera sa se odihneasca in acelasi sertar al sortii, aducand laolalta nobilime si plebe, perle si alama, aur si sticla simpla. Doar doamna Alcozer, in intelepciunea ei remarcabila, spunea uneori: Nu stim noi cum se vede frumosul dincolo de raftul nostru ingust, cum se judeca valoarea in adevarata lume mare, cum argintul bun este mai cautat decat o bucata de cupru poleit. Era singura care le incuraja pe micutele orfane sa viseze - le spunea, soptit, ca sunt frumoase si ca vor avea si ele candva un rost.
  Rostrul-rost era tot ceva al pestelui, al unui peste, inaintarea aceea, varful ciocului unui anumit gen de pesti, si chiar si folosirea cuvintelor in toata povestea din sipetul cu bijuterii puse laolalta cu obiecte ce urmau sa infrumuseteze doar mobile sau usi de casa avea miros de mare si chiar si gust de mare, de erai mai atent, de parca visele celor care le puteau visa se materializau in bucatele extrem de mici, abia mai pastrand proprietatile substantei initiale din care se divizasera, participand la o boare proprie, la o atmosfera proprie, a tuturor celor care, acolo, avusesera contact nemijlocit cu apa sarata.
  
  Ca o brosa impozanta ce era, batrana doamna Alcozer capta prin frumusete si rafinament, dar ducea si ea secretul copilului din flori al familiei ei - adevarul era ca ea asa fusese facuta sa fie: nu avea perle veritabile printre frunzulitele cu aur pe ele, ci doar o imitatie ce dadea frumos. Dar asa erau toate creatiile Alcozer, care pusesera mai mult pret pe forma si pe aspectul general, nu pe material.
  De aceea era ea in stare, desi o respecta toata lumea din sertar, sa se coboare la nivelul butonilor de sertar, la al clantelor lustruite, pe care toata lumea le blama ca respirau fara rost aerul tare al bijuteriilor: Daca Stapana a ingaduit ca acestea sa se intample, stie ea ce stie si trebuie sa acceptam - spunea ea, si, pentru un moment, toata lumea tacea, stiind ca batrana brosa stia si ea ce stia, dupa calatoria aparte pe care o facuse cu Stapana. Nu cea de provenienta - pentru ca toate bijuteriile trecusera cu ea granite de tara, venind din locuri cu limbi diferite si cu mirosul acela sarat deosebit in aer, ci cealalta, fara sa fie inchisa intr-un sipet de calatorie, ci infrumusetand-o cu frumosul ei, fiind parte din gloria ei, din succesul ei dintr-o anume seara, cand a insotit-o pe Stapana ca punct forte al imbracamintii ei.
  Asa ceva conferea glorie printre bijuterii. Iar printre accesoriile celelalte, modest retrase intr-un colt, devenise aproape o mitologie.
  
  Le mai povestea batrana doamna, in zilele in care un guturai aproape aristocratic o ocolea si putea sa depene in voie firul amintirilor, cum au curs acele doua mari intalniri ale ei de langa Rialto, cu Stapana, care mai intai doar dorise foarte mult sa o ia cu ea, apoi, peste aproape un an, revenise, trecuse iar podul in aceasta parte de Venetie in care nu cobora mai niciodata, intrase iar in micul magazin unde brosa o astepta, si, finalmente…
  Ciudat era, insa, ceea ce s-a intamplat mai tarziu - niciodata, absolut niciodata, Stapana nu a mai regasit acel colt de Venetie, acel magazin care ii ingaduise bucuria pentru care se pregatise atata timp. "V-a asteptat" - ii spusese vanzatoarea, cand a revenit. Au plecat impreuna. Se inchidea un cerc al dorintelor, al temerilor pe care le simtise, de acolo, din tara ei, cum ca… oare va mai gasi superba brosa… Doar magazinul a fost, mai apoi, de negasit. Ca si cum intrase in pamant. Ca si cum aceasta fusese singura menire a lui, sa-i furnizeze ei aceasta brosa, apoi sa dispara… Iar acolo magazinele nu dospar asa de usor - raman, statornice, zeci sau chiar sute de ani, pozitionate mereu in acelasi mod, neclintite, fata de marele pod comercial Rialto.
  
  Aici intervenea mereu coralul, de regula ursuz si intepator. Dar atunci erau singurele momente in care se simtea legat de cineva, in care se crea o intimitate ca de familie in care sunt admise si rudele putin mai sarace. Costase mai putin decat brosa Alcozer dar venise de undeva din partea de sus a podului Rialto, chiar de pe treapta de sus, daca e sa fim extrem de exacti, de la mana dreapta, cum te uiti dinspre piata. Doar ea, Stapana, nu se uita aproape niciodata dinspre piata ci mai degraba vedea Canal Grande ca pe o serpuire de dreapta, asa cum facea ea drumul dinspre Ca D'Oro si San Marco. In una dintre zilele acelea, cu un astfel de drum, cu o strabatere a podului pana la capatul celalalt dar nu si cu intrare in piata, a aparut coralul in toata povestea aceasta. Dupa ce a fost imprietenit cu unele pietricele albastre, care nu au cunostinta despre mare dar care povestesc de fosnetul muntilor si despre mirosul cunulilor de brazi care se ating peste stanci cu muschi. Ceea ce facea ca aceasta insotire sa fie una acceptata de toata lumea ca una buna si reciproc avantajoasa. Doar elementele decorative de metal langa care nimereau uneori, desi in forma de coada de peste, erau considerate mai mult din lumea servitorilor decat din cea a rudelor - pana la urma un fel de coada de peste aurita nu este un peste si - stiti deja - n-a vazut marea niciodata.
  
  Cat de complexa si de dura este lumea frumusetii - spunea, deseori, ca o concluzie la aceste discutii care transau ideea de rang nobiliar, de parca ar fi fost un somon pe o tava de argint - un superb obiect de cult in care se reunisera perle de marimi diferite si ametiste de proveniente diferite, de marimi si claritati diferite, unele prinse in aparte chingi de argint.
  Ca in viata oamenilor, cei si cele care stateau cu adevarat la un loc, adica prinsi in vraja aceleiasi alcatuiri, tindeau sa aiba mai multa gentilete fata de celelalte plasmuiri, monotone. Ca si in viata oamenilor, cum spuneam, unde circula vorba ca "de atatea ori esti om, cate limbi stii", si aici parea ca esti de atatea ori mai scanteietor, cu cat mai multe elemente ai ca sa te compuna. Un simplu colier de perle nu putea gasi niciodata ingaduinta de a vorbi altfel decat de sus despre cei si cele din jurul sau, de parca ar fi fost vorba de o monarhie a opalescentei, a sclipirii aceleia opace de fund de mare, in care nu mai este loc pentru altceva decat pentru supusi.
  Tocmai de aceea, perlele mari care compuneau si spargeau ritmul ametistului invatasera din propria nastere a obiectului nou ca bunavointa pentru ceilalti se cultiva, pentru ca nimeni nu iti va putea stirbi niciodata din sclipire doar pentru ca te vei aseza langa altul, mai putin sclipitor.
  
  – Eu nu inteleg de ce stau langa noi suratele acestea sarace - era, insa, oful unei insiruiri de coral presat cu agate. Un colier de Murano si toate celelalte alcatuiri cu agate, fie ca mai aveau si cateva elemente metalice sau chiar perlute intermediare, ii tineau isonul. Cu toate ca, sa fim seriosi, era ceva ce nu cadra cu pretentiile lor in vorbele acestea - sticlele de Murano nu statusera niciodata in vitrina unei fabrici mari din vestita insula ci proveneau din unul din magazinutele care se inghesuiau nici macar pe drumul principal, cel de pe stanga, al celui mai mare canal care strabatea insula Murano, ci dintr-o curticica ce se ramifica din acest drum, si unde cineva isi deschisese un magazinut, la mana stanga. Ce e drept, una dintre nu foarte multele curti in care se gasise loc si pentru cativa copacei. Dar verdele lor ajunsese sa miste ceva in inimile a putini oameni - cum sa fi putut incalzi ei si inimile de sticla?…
  
  Cu toate acestea, discursul cel mai autoritar ce se auzea in sertarul bijuteriilor si decoratiunilor venea din partea unui colier de perle mari insotite de un citrin clar si neted care, in zilele lui bune, ar fi putut avea o viata de sine statatoare absolut remarcabila. Dar nu, ajunsese in compania unor perle cu o enorma ambitie de primadone, care nu acceptau ca frumusetea poate sta si altfel decat langa bogatie, ca intr-o nuca in care in afara de cei patru frati extrem de clar calibrati nu mai putea incapea nimic.
  In dialogul - ades monolog - al perlelor cu citrin se ajungea subiectul acela care devenise tabu pentru multi - pe cine va alege Stapana pentru urmatoarea ei iesire? Colierul nu avea nici o indoiala si ar fi pariat orice pe faptul ca va fi preferat. De aici nici nu se punea problema ca cineva sa se uite spre dorintele si nadejdile pieselor care deja fusesera trimise intr-un colt, ci chiar si ele, bijuteriile "acreditate" ajunsesera sa se simta incadrate la "superioare" si "inferioare", in functie de cata obraznicie putea sclipi in ele, de cum vorbeau despre sine si din cat de bine stiau sa se detaseze, ca superioare, de tot ce era in jur.
  O atitudine care o facea pe batrana doamna sa plece ochii ca si cum ar vrea sa-si ceara scuze ca o alcatuire sclipitoare poate fi doar reflectare a luminii si atat, fara o substanta proprie, fara o intelepciune proprie si o istorie.
  
  Si ceva s-a intamplat. Intr-o zi cu alte discutii despre cum lingea marea ce nu era chiar mare radacinile pline de alge ale podului Rialto si stalpii plini de scoici, la baza, si insotiti spre varf cate patru sau trei, ai gondolierilor. Ceva s-a intamplat.
  Atmosfera aceea cu inchipuite molecule de sare - sau poate si coralii si perlele pastrasera in fiinta lor ceva infinitesmal din structura sarii, care iesea sa dea binete in intalnirea cu cristalele de pietre semipretioase din jur - usa s-a deschis, Stapana a intrat si si-a plimbat putintel mainile printre toate vedetele dialogurilor noastre, amutite in pripa.
  Si a ales.
  
  Urma sa vina o noua seara de spectacol, prima dupa mult timp, si voia sa faca ceva astfel incat sa lase o impresie buna celor din jur. Nu una plina de scanteiere, nu una de forta si de dominare. Voia sa fie doar frumoasa si buna.
  Ceea ce s-a intamplat in acel moment urma sa tina multa vreme "titlurile de ziare" ale discutiilor dintre bijuteriile sertarului despre care va povesteam. Ba, mai mult, nu doar ale bijuteriilor, caci si decoratiunile si-au ingaduit pentru prima data sa isi prezinte parerile lor. Pentru ca mana Stapanei s-a oprit asupra unui superb colier dublu cu perle mari, albe, si cu perlute aurii, baroce. Si a ales piesa de langa - o banala inchizatoare de sertar, care care arata ca o dantelarie in metal, si cu care si-a impodobit parul buclat, fiind, mai apoi, regina serii.
  Iar brosa Alcozer, care cunostea luminile spectacolelor si cat de important este sa ai in jurul tau, langa tine, cu tine un obiect care sa iti placa si care sa te faca sa te simti increzator, a urat noroc din varful buzelor decoratiunii aceleia aurii care, in acele momente, se ridicase la treapta de bijuterie: frumusetea nu sta doar in scanteiere - le-a spus bijuteriilor. Si, pentru prima data dupa mult timp, dupa iesirea Stapanei, in sertar a fost o vreme liniste.
  *
  Am scris acest text pentru ca mi-am dorit de niste ani sa reusesc sa pun cumva in cuvinte gandul pe care il aveam mereu vazand accesoriile superbe pe care le are in showroom prietena mea Felicia. Mereu imi spuneam ca multe dintre ele arata ca niste veritabile bijuterii si ca sigur vor putea avea efectul purtarii unei bijuterii fata de cel care le va achizitiona ca sa-i coloreze si contureze viata. Si, intr-o zi, a venit aceasta idee - hai sa facem niste fotografii frumoase, in care sa asezam niste bijuterii frumoase langa niste accesorii frumoase. Lucrand cu ele, folosind unghiuri, lumini si texturi, crampeie de povesti, de interactiuni posibile dintre ele - dar sub forma de poveste - au venit de la sine. Si asa s-a ajuns la acest text in care amintirile despre locurile de unde au venit bijuteriile s-au amestecat cu ideile care au rasarit din momentele in care le pozam, in dialog cu accesoriile. Aproape ca o mitologie - cum spuneam mai sus. Ideea care ramane, dupa tot acest experiment, este ca... fara accesorii - fie ele bijuterii sau... manere de dulap - viata ar fi mult mai searbada!
  Ramona Balutescu
  The post Cu gandul la mare appeared first on Presa Oradea.
  [...]Citeste mai departe
  Sursa: OradeaPress

• Tara in care oamenii primesc bani fara sa faca nimic

  
  [2015-08-16]
  Un experiment social inedit se desfasoara in aceasta perioada in mai multe orase din Olanda. Mai multe localitati urbane olandeze au decis sa introduca "venitul de baza", un venit minim acordat cetatenilor, in scopul asigurarii existentei, fara ca acestia sa fie conditionati in vreun fel. [...]Citeste mai departe
  Sursa: eBihoreanul

• Experiment inedit in Oradea! Politistii Anticoruptie ii invita pe oradeni la o plimbare in labirint

  
  [2015-07-08]
  Joi, incepand cu ora 12, oradenii sunt asteptati pe strada Republicii sa parcurga Labirintul Anticoruptie, o constructie din panouri de panza cu caricaturi, sfaturi, mesaje si indemnuri de a lupta impotriva coruptiei, toate realizate de liceeni. [...]Citeste mai departe
  Sursa: eBihoreanul

• Muianul in vernisaj: Excentricul Gabriel Miloia isi prezinta proiectul de "vandalism cultural"

  
  [2015-06-15]
  La aproape trei ani dupa ce si-a ridicat orasul in cap, desenandu-si portretul pe fatadele a zeci de cladiri, inclusiv pe unele restaurate, tanarul Gabriel Miloia, presedintele Asociatiei culturale Visual Kontakt, ii invita pe oradeni la inaugurarea proiectului "Muian". In 2012, artistul spunea ca ceea ce pentru oradeni insemna vandalism pentru el este de fapt un experiment cultural. [...]Citeste mai departe
  Sursa: eBihoreanul

• Experiment cu succes

  
  [2015-06-02]
  De o luna, 400 de oradeni au parte de cele mai inovative tarcuri pentru deseuri care exista in oras. Pe cheltuiala sa, operatorul licentiat de salubritate RER Ecologic Service a inchis cu cartele electronice incintele in care sunt pastrate containerele si pubelele a doua asociatii de proprietari din oras, una din strada Aluminei, cealalta din strada Gradinarilor. [...]Citeste mai departe
  Sursa: eBihoreanul